Vremuri…

Am citit aseară un articol pe un blog… Mi s-a părut că mă identific ÅŸi eu prin acel articol.

Åži aÅŸ vrea să remarcaÅ£i că acel blog este al unui ungur, care, apropos, ÅŸtie gramatica română mai bine decât un sfert din Å£ara asta (zic ÅŸi eu… poate mai mult), ÅŸi scrie ÅŸi cu diacritice: ÅŸi în ungureÅŸte, ÅŸi în română.
Aşa că voi, românii ăia care îi condamnaţi pe unguri, asiguraţi-vă prima dată că ştiţi să scrieţi şi să vorbiţi limba română mai bine decât orice alt ungur din ţara asta!

M-am abătut puţin de la subiect, dar nu m-am putut abţine.

ÃŽn acel articol este vorba de un mail ce a circulat pe net. Un mail nostalgic, despre vremurile care au trecut, comparate cu cele de acum.
Nu am fost niciodată şoim al patriei, dar în rest pot spune că mi se potriveşte aproape tot ce e scris acolo.

Caseta cu Abba, pe care o ascultam la 2-3 ani, n-am s-o uit niciodată. Melodia Super Trouper era preferata mea, care acum abia se mai aude. Aveam un casetofon rusesc, şi tot derulam să ascult piesa aia (care îmi place şi acum, dar nu mai este preferată).
A urmat primul calculator, HC 90, cu dischete de 5.2″, apoi s-a stricat ÅŸi jucam jocuri de pe casete audio.
Ne plimbam cu bicileta cât era ziua de mare. Se mai văd bine încă semnele de bună purtare. Nu era vară în care să nu fiu julit în coate, genunchi… Făceam concursuri… cine merge cel mai repede, cine merge cel mai mult fără mâini, cine pune cea mai lungă frână
Toată ziua ceream bani să ne cumpărăm suc la dozator (de la Scorţaru), făceam chetă şi beam toţi din aceeaşi sticlă.
Jocurile De-a v-aÅ£i-ascunselea, RaÅ£ele ÅŸi Vânătorii, Å¢ară, Å£ară vrem ostaÅŸi, Prinsa, SticluÅ£a cu otravă, în care ne adunam toată strada în faţă la Marcu ÅŸi jucam până când ne strângeau ai noÅŸtrii…
La
De-a v-aÅ£i-ascunselea ne strângeam câte 20… cei mari cu cei mici… ce distracÅ£ie…
Sau colecţia de abţibilduri de la gumele Turbo.
Am avut Tetris, sau console de jocuri precum Nintendo, sau Sega… cu 10000 de jocuri în memorie (care de fapt erau 10, repetate de 1000 de ori)
Flori, fete, sau băieÅ£i, Adevăr sau Provocare… asta era după clasa a 6-a, când stăteam în faţă la Mihaela (că era bordura mai lată, ÅŸi un bec deasupra) până la miezul nopÅ£ii…
Am cerut prietenia fetelor, am completat oracole

Suntem o generaÅ£ie de învingători, de visători, de first-timers…

Åži o melodie pentru acest post, care o ascultam când aveam 2 ani, pe disc de vinil. ÃŽncă o ascult…
.
Phoenix – Vremuri


[ versuri ]

3 Responses to “Vremuri…”


  • Si eu imi aduc aminte de toate cele de demult … fain a fost …
    Vroiam sa iti aduc aminte de cand furam cirese, visine, mere, pere, zmeura, rebize, coacaze … cam tot ce se putea … si atunci cand eram in vie la casa parasita, sau cand intram acolo si mai luam cate cele … vremuri vremuri …

  • da.dar de ce nu spui ca-ti placea ca eu sa fiu “Teoctistu”si sa te “inmormint”(expresia iti apartine)sau ca in loc de “H”spuneai”F”?erai un copilas dulce,bucuria bunicilor si a noastra.acum tot asa esti.

  • Bine zis! Eu nu sunt unguroaica, dar am stramosi unguri si ma mandresc cu asta!

Leave a Reply

You must login to post a comment.




Apasă repejor aici ca să vezi lovingvama cum trebuie. Apasă aici să intri în rând cu lumea bună, folosind FirefoxX