Ştiţi, oamenii au obiceiul să catalogheze, deseori la prima impresie. Şi eu, la rândul meu, am o mică tendinţă de a face asta:

• În primul rând, mâinile. Este foarte important să ai grijă de unghiile tale. Atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Un gentleman trebuie să aibă tot timpul manichiura făcută. Etichete: neîngrijit(ă) sau îngrijit(ă).
• În al doilea rând, vocabularul. Greşelile gramaticale, folosirea cuvintelor (de mahala sau elegante) au un rol important. Etichete: prost(proastă) sau inteligent(ă).
  La fel de importantă este şi folosirea cuvintelor magice te rog, mulţumesc. Etichete: fără cei 7 ani, de-acasă sau bine-crescut(ă).
• În al treilea rând, mirosul. OK, n-ai bani de cine ştie ce parfumuri. Dar măcar bani de săpun ai. Sau mai este varianta în care ai bani de parfumuri, ai şi de săpun, dar pe care nu-l foloseşti. Atunci e cel mai nasol. Etichete: nespălat(ă), cioban, neîngrijit(ă) sau îngrijit(ă).
• În al patrulea rând, hainele. Eu, unul, nu pun etichete pe acest motiv. Poate unii chiar n-au bani, chiar dacă au gusturi… Dar mă ghidez, într-un fel…
• În ultimul rând, părul. La fel, nu pun etichete, decât în unele cazuri. Dar este bine să fie îngrijit (spălat). Să nu mă înţelegeţi greşit, în nici un caz o tonă de gel în păr, că atunci, inevitabil, etichetez: ţăran (la fete nu prea se aplică).
• Şi să mă leg puţin de comportamentul în societate, îmi dau seama imediat de cât de civilizat este un om, atunci când mănâncă la restaurant. Cel mai rău îi văd pe cei care au pretenţia de oameni civilizaţi, dar nu ştiu să folosească cuţitul şi furculiţa în acelaşi timp. Mi se pare cel mai de prost gust să mergi la restaurant, şi după ce îţi aduce mâncarea să începi să tai friptura, grătarul, micii (sau orice altceva) în bucăţele (ca pentru copii mici), apoi să mănânci totul cu furculiţa. Etichete: ţăran(ţărancă) sau bine-crescut(ă).

Cam astea sunt impresiile ce mi le fac despre oameni. Tu ce etichete ai avea, după criteriile mele?