Te-am iubit, dar…

1 an. Atât a trecut de când nu te-am mai văzut. Mă mai uit, totuși, din când în când la o poză de-a ta, să-mi mai satisfac pofta de chipul tău atât de drag. Nici n-am mai vorbit de câteva luni, nu știu unde ești, ce mai faci…

Nu știu dacă ce simt e dragoste sau obsesie, nici nu știu dacă simt… În caz că simt, știu că sper să se transforme în indiferență, pentru că mi-ar fi mult mai ușor.

Mă enervează foarte tare gândul “ce-ar fi fost dacă…”, care se mai zbate încă prin unele colțuri. Într-un fel, e inevitabil. Aici vine partea distractivă: evitarea inevitabilului :D

Mi-e dor de noi doi, cei mai frumoși…

Închei subit, pentru că nu vreau să-ți mai răpesc din timpul prețios. Nu știu dacă ai observat picăturile de suflet ce mi s-au scurs printre aceste rânduri…

Te sărut, cu gustul amar lăsat de ultima țigară

12 Responses to “Te-am iubit, dar…”


Leave a Reply

You must login to post a comment.