O lume mică, mică de tot

Nu-mi vine să cred cât de mică e lumea asta.

Am să vă povestesc o întâmplare de-a fratelui meu, de acum doi ani, când a fost în SUA. Pe când se plimba el liniștit prin Boston, s-a întâlnit cu niște colegi de facultate, fără să știe unii de alții. Pur și simplu, s-au întânit la un ocean și alte mii de km de casă…

Acum, să vă povestesc ce-am pățit eu. Se întâmpla luni, 3 septembrie, când am avut examenul la FJSC. Stăteam pe peron în stația Eroilor, așteptam legătura spre Politehnica. Am văzut o fată care mi-a plăcut tare mult (frumușică, înaltă, picioare lungi, sâni fermi). Am intrat amândoi în metrou, o priveam destul de insistent, ea mă privea (știți, genul de jocuri cu ochii, din mijloacele de transport).

Eram în curtea Facultății de Electronică, stăteam la ultima țigară înainte de examen, când ea vine la mine să mă întrebe dacă Facultatea de Chimie e acolo. Eu i-am zis că e la Universitate, ea a plecat… și atât. După ce a plecat mă simțeam prost rău. Era ocazia perfectă să o abordez, pe care tocmai o ratasem.

Printr-o extrem de simplă coincidență, am găsit-o pe hi5. :D

Slavă hi5-ului :))

14 Responses to “O lume mică, mică de tot”


Leave a Reply

You must login to post a comment.