Melc, codobelc

Nu-mi pot lua gândul de la melcul ce l-am strivit în seara asta, când mă întorceam spre casă. Era întuneric, o alee îngustă printre două rânduri de gard viu… și dintr-o dată s-a auzit un zgomot identic cu cel făcut de o nucă, atunci când se sparge.

Am omorât un melc. Apoi am plecat, ca un laș… nici n-am avut tăria să mă uit în spate la ceea ce făcusem. Aș fi putut fi mai atent. Sau poate chiar nu a fost vina mea…

Până acasă, am privit numai în jos… Am omorât un melc…

3 thoughts on “Melc, codobelc

  1. alexa

    mi-am adus aminte de copilarie. Tot timpul dupa ce ploua ieseam cu ceilalti copii din bloc si cautam melci, ma rog pe vremea aia era si foarte multa verdeata in fata blocului. Noi insa nu-i omoram…ii puneam la rand pe scara si faceam un fel de intreceri ;))

Leave a Reply