Melc, codobelc

Nu-mi pot lua gândul de la melcul ce l-am strivit în seara asta, când mă întorceam spre casă. Era întuneric, o alee îngustă printre două rânduri de gard viu… și dintr-o dată s-a auzit un zgomot identic cu cel făcut de o nucă, atunci când se sparge.

Am omorât un melc. Apoi am plecat, ca un laș… nici n-am avut tăria să mă uit în spate la ceea ce făcusem. Aș fi putut fi mai atent. Sau poate chiar nu a fost vina mea…

Până acasă, am privit numai în jos… Am omorât un melc…

3 Responses to “Melc, codobelc”


Leave a Reply

You must login to post a comment.