Jurnal de clasa a șasea

De obicei uit tot ce e important, dar țin minte foarte bine orice este neinteresant (cum ar fi prima manea pe care am auzit-o: Of, ooff… mor toți țiganii).

Oricum, n-am să uit niciodată o replică: “Ce voce de burlan scârțâit ai!“. Așa i-am spus în timp ce cânta Andre – Iluzii. Ea era clasa a patra, frumușică-foc, eu clasa a șasea, tăntălău… eram pe autocar, și gândindu-mă că pe toată durata excursiei nu am avut curajul să-i zic nimic, ar cam fi fost cazul să o abordez. Și i-am dat replica de mai sus!

Bineînțeles că nu mi-a reușit nimic atunci. :|

(derulăm pe repede-înainte până trec 7 ani)

Am început să vorbesc cu ea (nu mai stătea în România). Ne-am amintim momentul distractiv petrecut în urmă cu 7 ani, iar ea mi-a mărturisit că și ei îi plăcea de mine :x

A venit acasă, în vacanța de vară. Am avut-o, după 7 ani de zile. Dar nu știu din ce motiv nu o vedeam ca pe prietena mea, așa că s-a terminat repede, să nu ajung să rănesc una din primele mele iubiri :)

11 thoughts on “Jurnal de clasa a șasea

  1. ioana

    dragutz… dar trist…
    am observat ca, mici sau mari, barbatii care ne iubesc, ne ranesc. tu ai ranit-o pe biata copila… poate din cauza ta nu se va apuca in veci de muzica..
    apoi -dupa 7 ani- i-a tras o si ai lasat-o..
    sarmana nu intelege nimik..
    poate credea ca nu s-a inselat din prima, ca esti un tip obraznic care nu vrea nimik e la ea, doar sa o faca sa plinga,,,
    eu m-am pus in locul ei; si mie mi s-au intimplat multe chestii de astea…
    dar vorbim pe e-mail mai multe..
    pa

Leave a Reply