M-a sunat după 10 minute. Plângea. Mi-a zis că vrea să plece atunci de la şcoală… era clar că nu mai puteam să o aştept în faţa liceului, mai mult, nici nu mai avea vreun rost.
Mă simţeam chiar naşpa, ca şi cum n-aveam ce căuta acolo. Nici nu mai voiam să-i spun că am venit.
Am vorbit seara cu ea, i-am zis că sunt la Iaşi şi nu m-a crezut. Atunci m-am simţit şi mai naşpa. Adică… e destul de ciudat să mergi 8 ore cu trenul, să nu dormi o noapte întreagă, doar pentru a vedea o persoană, iar acea persoană să nu te creadă.
- Nu mai pot să vorbesc acum.
- Nu mai poţi? Bine…
(va urma)
Babysteps! ..
Suspansul asta… Aflam si noi ce s-a intamplat?
Nu ştiu, Dyna
mda. incepe sa devina nashpa
haai… k ma roade
HAI CU 3ul. Imi cresc peri albi
N-ai reusit sa ma luminezi…Poate va urma si partea a treia? Pupici multi!
On the bright side : You never turned emo after that
Pfffai….daca iti spun ca fix pe 1 Martie, knd ai postat episodul2 , am trait aceleasi senzatii cu protagonistul, ma crezi? Adik am patit la fel….doar directia de a calatori a fost inversa, catre Micul Paris, tot 8 ore pe tren, tot nu m-a crezut cand am ajuns acolo, tot n-a mai vrut sa vorbeasca.
Astept episodul urmator, sa vad daca ai nimerit-o si cu deznodamantul.