Secretare la FJSC

Oare toate secretarele sunt construite pe o tipologie bine definită? Sau doar astea de la facultăți?

Să vă povestesc. Am fost astăzi până la facultate să depun chitanța care face dovada că am achitat taxa pe semestrul al II-lea. Programul la secretariat era între 13:00 și 15:00, iar eu am ajuns pe la 11:50.

S-au uitat alea la mine de parcă le-aș fi spus să le fac o felație, nu să le las chitanța. Atâta s-au căcat pe ele… le-am explicat că eu voi fi plecat și că nu mai pot să vin mai târziu. Ele tot ziceau să vin la 13:00. Și le-am zis că o las acolo pe masă, și ele să considere că am venit la 13:00 și le-am lăsat-o. N-au vrut nici așa.

Atunci am ieșit și le-am zis “Bine, mulțumesc pentru ajutor, sunteți foarte drăguțe.” Am lăsat chitanța la o colegă, să o ducă ea.

Bă, ce oameni! NFHH!!!!

11 Responses to “Secretare la FJSC”


  • In sfarsit un loc potrivit sa postez acest text scris prin decembrie.

    Una din cele mai amuzante emisiuni japoneze este “œSilent Library”. Acolo, cei sase concurenti trebuie sa execute, intr-o biblioteca, diverse pedepse, fara rasete si zgomote care i-ar putea deranja pe cei din jur. Oare de ce de fiecare data cand intru in biblioteca FJSC imi amintesc de show-ul asta?

    NU PENTRU CA ar fi o pedeapsa sa imprumuti niste carti si sa le citesti (asta e, cel mult, un rau necesar). Ci pentru ca, inevitabil, bibliotecarele ma fac sa rad. Mereu apar reguli noi, nescrise, cica ar tine de bun simt. Cred ca fiecare bibliotecara are propriile reguli, pe care le considera universale. Iata ce am aflat azi: nu e politicos sa-mi tin ghiozdanul (in care am pixuri, foi, carti, bani, ma rog, intelegeti ideea: chestii care imi trebuie la biblioteca) langa scaunul pe care stau. Civizilat e sa-l las… la cuier(?!). Despre haina nu mi s-a facut observatie. Alta: cum intru in biblioteca, trebuie sa las permisul pe un birou. Zis si facut: i-l dau doamnei bibliotecare, plec in cealalta incapere sa caut cateva lucrari in calculator. Sunt oprit: trebuie sa ma trec in condica. Rubrica speciala: numarul permisului. {mi suflec manecile si oftez: n-am fost destul de perspicace incat sa mi-l tatuez. {ncep, logic (!), sa-mi caut permisul printre zecile de altele.

    CU IMPRUMUTATUL e si mai haios. Exista doua tipuri de carti: cele pe care nu le poti lua acasa (fiindca exista un singur exemplar in toata biblioteca si acela trebuie sa fie mereu disponibil) si cele pe care le poti lua (exista, ati ghicit, doua). Conform acestei logici infailibile, daca eu si un coleg mergem sa luam fiecare cate un exemplar dintr-o carte care se afla in doua exemplare, biblioteca ramane fara. Pesemne, este imperios necesar ca biblioteca sa aiba un singur exemplar din cartile foarte importante, ca acesta sa ramana permanent acolo. Ramanem la acelasi capitol cu imprumutul si trecem la un nou paradox: daca vrei sa iei o carte acasa, trebuie sa completezi o fisa de lectura. Deci, inchei un contract moral cu bibliotecarele, prin care te angajezi ca, odata luata cartea acasa, s-o si deschizi. Continuam sirul paradoxurilor: cartile care nu pot fi luate acasa nu trebuie sa ramana neaparat in biblioteca! Azi, am avut privilegiul sa-mi pice in mana o carte din tipul acelora unice. N-am avut timp si chef sa copiez toate paginile pe care le am de invatat din ea, asa ca am iesit bine mersi din biblioteca si apoi din facultate si am mers sa trag la xerox. Am adus-o inapoi, nu mi s-a reprosat nimic. Acum incep sa inteleg: exista doua tipuri de carti ““ pe unele ai voie sa le duci acasa, pe celelalte nu (dar le poti duce la xerox sau, banuiesc, la altcineva acasa. E mult mai bine cu astea, fiindca nu scrie nicaieri ca trebuie sa le mai si aduci inapoi).

    CAUTATUL PE CALCULATOR este o sursa inepuizabila de amuzament. Pot sa lipseasca din peisaj bibliotecarele si tot te distrezi: soft-ul este unul incredibil. Asta nu se poate exprima in cuvinte: trebuie sa mergeti voi acolo, sa apasati (din ce in ce mai tare pana ajungeti la lovire) pe tastatura si sa va faceti o noua coafura, tragand de par in toate directiile. Cu toate ca foaia cu explicatii are intentia de a le absolvi pe angajatele de acolo de toate responsabilitatile, cineva a avut proasta inspiratie de a adauga: “œPentru orice informatie suplimentara, adresati-va bibliotecarelor”. Eu am avut nevoie de o astfel de informatie. Dupa ce am scris (am apasat pe) T, CV=AUTORITATE, ENTER, +, X, ENTER, D, S~GE|IC~ JOS, ENTER (asta trebuie sa faci daca vrei sa afli codul celei de-a doua carti dintre cele care au ca subiect “œautoritatea (statala)”, mi-a dat “œSyntax Error”. Am chemat-o pe doamna bibliotecara si, inainte sa-i spun despre ce e vorba, ea a tras concluzia: n-am citit foaia aia cu informatii. Eu, vrand sa ma dau mare, ma asez la calculator, apas X (ca sa ies din eroare) si o iau de la capat. “œUitati!”, ii zic, si incep sa butonez: T, CV=AUTORITATE, ENTER, +, X, ENTER, D, S~GE|IC~ JOS, ENTER, Syntax Error. Probabil am facut prea repede, caci bibliotecara era cam buimacita. Dupa trei secunde de tacere: “œN-ai citit bine instructiunile. Lasa-ma pe mine!”. {mi ia locul. X, T, CV=AUTR, backspace, AUTORITT, backspace, AUTORITATE, ENTER, +, X, D. “œUite lista cartilor, o alegi pe care vrei”, imi zice. Pleaca (intre aceste mici incursiuni in camera de lectura, bibliotecarele au multiple pauze de masa). Pentru spiritul amuzamentului, apas SAGETICA JOS si apoi ENTER. Evident, Syntax Error.

    DOMNUL DECAN NI SE lauda: avem cea mai bogata biblioteca de jurnalism din sud-estul Europei. Nu-l contrazic: sunt foarte multe carti, intr-adevar. Dar seminaristii si profesorii titulari nu ne cer fiecaruia sa citim o anume carte, ci tuturor (dintr-o grupa sau, si mai frecvent, din tot anul) aceleasi doua-trei. Cu alte cuvinte, cei care au in grija cele 4 xeroxuri din jurul facultatii sunt, poate, si mai convinsi decat noi ca biblioteca noastra chiar are potential. Unul atat de mare, incat conteaza doar firma. Angajatele sunt in plus.

    220XXX7 (tot n-am reusit sa-l retin)

  • Trebuia sa le spui fff sigur pe tine ca deja e 13 si cum se poate sa aiba ceasurile asa dereglate. Poate credeau cat sai ai timp sa le lasi chitanta. :))

  • pai sa le faci tu… ?? poate altceva…si in cazul asta inteleg ca s`au uitat frumos :P

  • stiu ce inseamna NFHH!!!! porcule!!!!!! :)) ))))))))))))))))))))))))

  • Draga Vlad, se vede ca esti boboc si n-ai invatat ca e CRIMA sa intri in biroul secretarelor cand nu au program cu studentii. E vina ta si e absurd sa te plangi. ;)

    @anonim – de asta s-a inventat BCU (Biblioteca Centrala Universitara), pe care vi-o recomand cu drag – nu poti sa iei cartile acasa, daaar ai un motor bun de cautare, ai liniste, curatenie, spatiu, xerox, wireless si angajati draguti. Si carti, da.

  • Foarte bine că știi, Iulia :D
    Lori, sunt boboc la facultatea asta… dar eu am mai făcut un an de facultate și erau la fel secretarele, și acolo…

  • Raspuns: toate secretarele sunt construite pe o tipologie bine definita :)) Asta este impresia mea de fiecare data cand sunt nevoita sa ma ciocnesc de vreuna :| Niste nesuferite!

  • Bre, secretarele noastre sunt legendare :P

  • eu am ajuns la o concluzie .inainte de angajare li se preda un curs de “cum sa fim mai nesuferite”, apoi li se ataseaza un program “de femei gravide”, asta ca sa alergam, noi prin campus de la ele la ore si invers, eventual sunt ca la noi 2 pt 3-4 mii de studenti

  • Au niste fete de rahat…nu stiu sa vorbeasca si sa comunice cu studentii. Tot de pe urmele noastre mananca. Sunt niste scarboase si nesuferite!

Leave a Reply

You must login to post a comment.