Cluj-Napoca – Bucureşti

Dacă prima dată a fost totul ok, acum a fost mai nasol puţin.

Am ajuns la aeroport şi am mers direct la check-in. Acolo era o domnişoară căreia îi mergea gura precum o moară. Mi-a dat şi mie biletul, apoi mi-a recitat povestioara: fără lichide, fără foarfecuţe, fără obiecte contondente, bla bla… I-am zis că sunt în regulă şi că de la Bucureşti am plecat cu acelaşi bagaj.

M-am îndreptat apoi spre controlul de securitate. Mi-am scos tot ce aveam prin buzunare, laptopul din ghiozdan şi geaca de pe mine şi am trecut prin detectorul de metale. Totul ok. Când îmi aşteptam bagajul să iasă de sub razele X, mă întreabă un nene:

- Al dvs. este bagajul acesta?
- Da, al meu este.
- Aveţi ceva lichide în el?
- Da, am două parfumuri.
(între timp se mai uită pe ecran la radiografie)
- Aveţi ceva creme?
- Nu, nu am.
(îmi desface buzunarul şi vede gelul de duş şi şamponul)
- Nu aveţi voie cu astea… cantitatea maximă admisă este de 100 ml per recipient.
- Păi cu astea am venit de la Bucureşti. Cum am avut voie să plec cu ele de acolo? … Asta ţine de igiena personală? Sau trebuie să fiu jegos să merg cu avionul?
- Nu e problema noastră. Dacă v-au lăsat, au făcut-o pe riscul lor.
(şi mi le aruncă printr-o gaură mică într-o cutie mare, închisă cu un lacăt)

Pfaaai… asta m-a enervat la culme. Păi, proştii dracului, bine că nu au văzut scrumiera metalică din buzunarul lateral, cu care puteam foarte uşor să sparg capul cuiva… şi nici foarfecuţa din celălalt buzunar lateral, cu care puteam să scot ochii stewardeselor, spre exemplu. Ce reguli stupide… ce naiba aş putea să fac eu cu şamponul în aşa fel încât să atentez la securitatea zborului??

Am dat drumul la muzică, să mă mai relaxez. Şi am făcut bine, pentru că am avut de aşteptat ceva timp. Din cauza summitului NATO, se controlează la sânge toate bagajele, ceea ce duce la un timp mult mai mare de verificare. Astfel, avionul de la Bucureşti, care trebuia să aterizeze la 17:35 a avut vreo 30 de minute întârziere, iar noi, care trebuia să decolăm cu acelaşi avion la 18:05, am plecat abia la 18:30.

Oricum, poate că a fost binevenită această întârziere, pentru că am avut parte de apusul Soarelui şi am zburat şi ceva timp pe noapte, iar Pământul arată foarte frumos noaptea… foarte luminat.

Zborul a fost destul de plăcut, cu excepţia unor foarte mici turbulenţe deasupra Carpaţilor.

Aterizarea

Ei, aici au fost ceva probleme. Cred că din cauza întârzierii nu am avut permisiunea să aterizăm. Asta a însemnat o tură de Bucureşti, ceea ce nu m-a deranjat deloc.

Oricum, a fost foarte ciudat. La început mi-a fost frică, pentru că ba frâna (şi când frânează în aer ai senzaţia că te vei prăbuşi), ba accelera, ba se tot înclina să vireze…

Dar asta nu a fost nimic. Când mai aveam destul de puţin până la pământ, avionul zbura destul de violent…. parcă se mişca dintr-o parte în alta. Aveam impresia că pilotul vrea să aterizeze pe-o aripă, nu pe roţi Am făcut cruce şi m-am resemnat. Priveam pe geam…

Spre surprinderea mea, a fost cea mai bună aterizare din viaţa mea. Abia dacă am simţit-o, iar aceasta se poate observa şi în filmul aterizării. Pilotul Marco a fost meseriaş

Poze, dragă

Clujul

Apus

Deasupra tuturor norilor

Carpaţii, printre nori

Un oraş, nu ştiu care

Bucureştiul

Video, dragă