Astăzi am auzit cea mai mare penibilitate din viaţa mea.

Ca un student foarte sârguincios ce sunt, am fost pentru a doua oară la bibliotecă. (prima dată am fost la sfârşitul semestrului I, să-mi fac un portofoliu la engleză).

Astăzi am avut nevoie de o carte de engleză să-i trag câteva pagini la xerox (tot pentru portfoliu), drept pentru care am rugat o colegă care are permis să o împrumute pentru mine. Bibliotecara m-a întrebat de ce nu am eu permis, iar eu i-am replicat elegant că nu am nevoie. A mai boscorodit ea ceva pe-acolo, dar nu am băgat-o în seamă.

După vreo oră, mă întorc din nou la bibliotecă, de data asta pentru a face un conspect de pe ce nişte foi. M-am întâlnit şi cu o fostă profă, care m-a întrebat ce mai fac… tanti se uita urât la mine. La scurt timp după ce pleacă profa, mă întreabă:

- Ai permis pentru bibliotecă?
- Nu am, v-am spus şi mai devreme.
- Nu ai voie în bibliotecă fără permis.
- Păi doar stau pe scaunul ăsta şi citesc, nu folosesc nicio carte de aici…
- Dă-mi carnetul de student.

Bun. Îi dau carnetul, se duce cu el în altă cameră, apoi se întoarce şi mi-l dă înapoi, spunându-mi că altă dată nu mai intru fără permis.

Eu am catalogat treaba asta drept nesimţire. Păi după ce că le dau douăjde milioane pe an (şi de la anul douăj5), să n-am voie să stau într-o sală de lectură?

Şi faza cu permisul plătit… 150 de mii pe an, iar mi se pare nasoală. BIne că la Biblioteca Naţională e gratis…

E foame de bani, e foame de bani, băieţi…