Monthly Archive for June, 2008

Artificiuri, baby

Aseară s-a terminat festivalul berii și al micilor (și, între noi fie vorba, al manelelor), în Bacău. Și cum orice mega-show se termină cu artificii, s-au bucurat și ochii mei de spectacol. Și prin obiectivul aparatului, sper, ochii voștri :)

Am făcut vreo 150 de poze, dintre care am păstrat 40. Pentru blog am selectat cele mai drăguțe exemplare:

(știți povestea, click pentru calitate zeiss :) )

Continue reading ‘Artificiuri, baby’

Ultima inimă

Inima aceasta este de la o fată care m-a adăugat pe messenger acum vreo două-trei luni, dar i-a fost rușine să-mi spună ceva până acum o săptămână :)

18 inimioare într-una mare, cu aripi. Oare unde or să zboare? :-??

Chef să scriu

Despre orice. Sau despre nimic. Dar ce să scriu despre el când nici nu știu dacă există? Că dacă ar exista, s-ar vorbi despre el. Ați auzit pe cineva vreodată vorbind despre nimic?

Știu, au fost câteva persoane cărora le-am spus că nimicul ar exista și am vorbit și 10 minute despre nimic. Prostii, desigur. Într-un moment de plictiseală, o asemenea discuție poate prinde numai bine.

“La ce te gândești?”
“La nimic”

Poate că asta ar putea să ateste existența nimicului. Dar cum să nu te gândești la ceva? E imposibil, tot timpul o faci. Mă enervează replica asta la culme, nu pot s-o suport. Deși, trebuie să recunosc, o mai folosesc uneori :)

NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s.n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. (dexonline)

Se încurcă și ăștia, săracii. Cred că n-am mai văzut niciodată definiție așa confuză. Cuvântul ăsta probabil că a fost gândit de la început ca o portiță de scăpare, o scuză:

– mama către copilul care tocmai a făcut pișu pe floarea din ghiveci: “Ce-ai făcut acolo?” / “Nimic! Mami, n-am făcut nimic.” (apropo, ce ciudat: în limba română se folosește dubla negație; ori -(-1) = +1; clar, ceva nu-i bun)
– mama către copilul care nu-și face temele: “Ce ai de scris pentru mâine?” / “Nu am nimic.”
și așa mai departe… :)

Sunt un ciudat, știu, pentru că uneori nu înțeleg chestii. Nu mai înțeleg nimic…

Will you marry me?

Am postat acest material mai mult pentru videoclip decât pentru piesă. Oricum, și ea sună bine… dar… vă prezint cea mai tare cerere în căsătorie:

Bon Jovi – All about loving you

[MEDIA=138]

Și încă una originală:

Will you marry me? (nu uitați, sunt cel mai misto tip din Romania :P )

Bacău (n-am alt titlu)

Sunt în Bacău, de ieri seară.

Un oraș plin de șmecheri. Nu cred că mai găsiți așa ceva în România. Aici tot amărâtu’ e șmecher și are mers de ăla legănat, cu mâinile destul de depărtate de corp și bicepșii încordați. Poartă adidași de firmă, care sunt foarte curați mereu (și să ai grijă să nu cumva să-l calci, că e nasoală treaba). Mă rog, cred că v-ați dat seama despre ce oameni vorbesc :)
Și dacă, din întâmplare, vreunul nu e șmecher… sigur are un prieten șmecher…

În rest, e același oraș: curățel, cu străzi destul de bune, semafoare noi, terase fancy și puține cluburi de noapte. Un oraș de care încă mă simt foarte legat dar în care nu îmi dorisem niciodată să vin.

Eu am ajuns la Bacău precum d-l Goe, care s-a mutat la București să scape de repetenție.

Ca să scurtez foarte mult: am fost prins jucându-mă pe laptop în timpul unei ore de chimie, în care erau invitați niște elevi din Luxemburg (care m-au dat în gât, de fapt) pentru schimb de experiență; urmare: doamna Zup a zis că dacă nu mă mut, nu mai trec clasa anul următor. Treaba asta a lansat o serie de discuții în cancelarie despre mine.

La matematică îmi ieșea media, după ce am fost prins copiind și luasem 1 (și domnul Cuza îmi spusese deja “silva, silvae, la toamnă, tatae”) :)

Atunci s-a trezit domnul Chichifoi (profesorul meu de fizică, care mă cunoștea de prin clasa a VI-a când îi dădeam eu o căruță de bani pe enciclopedii, că alea erau la modă atunci). La fizică stăteam cam prost: mai trebuia să primim o notă (din burtă, pe “activitatea” la oră), iar dacă luam 4 (sau 3, nu mai rețin), rămâneam corijent. Și atunci mi-a zis: “Lasă, dacă nu te-a lăsat domnul Cuza, te las eu”.

Și a venit mama, de la Bacău, și a vorbit cu ‘nea Șișifua (n.r. Chichifoi) să mă treacă, că mă mută.

La Gura Humorului nu puteam să rămân, pentru că era un singur liceu, iar eu, elev silitor și cu pretenții, trebuia să continui cu informatica. Mama a vrut mereu ca eu să fac liceul la Bacău, dar mie mi-a displăcut ideea de oraș mare și necunoscut. Cred că era mai bine dacă făceam aici de la început… dar, cine știe?!

Și să revenim din “scurta” paranteză în care îmi explic trecutul zbuciumat :)

De fiecare dată când vin la Bacău devin nostalgic după niște vremuri pe care atunci nu le-am perceput ca fiind extraordinare. Au trecut atât de repede încât nici nu mi-am dat seama că s-au întâmplat vreodată. Totuși, aici am iubit pentru prima dată, aici am avut cel mai tare prof de la liceu (căruia am să-i fac o vizită zilele astea; n.r. Barbu), aici mi-am făcut niște prieteni foarte buni. Toate acestea sunt lucruri care îmi amintesc cu plăcere de acea perioadă.

Berile în Savoy, plimbările prin parcul Cancicov… gata, că e târziu. Simțeam nevoia să fac o confesiune :)

Cel mai mult mă enervează că mama a instalat o antenă parabolică exact la geamul meu, și care îmi strică toată priveliștea pe care eu o admiram seara.

Cald, monșer, cald…

Asta era în București acum două zile la intersecția dintre Calea Moșilor și Bd. Carol I. Termometrul ăla arăta prost, că na, stând toată ziua cu “capul” în soare… dar în mașina fratelui meu termometrul arăta 38 de grade (și l-am crezut).

Acum sunt la Bacău și mi-e bine. Nu am mai transpirat în continuu, a fost ok. Mai devreme a plouat și s-a răcorit puțin, făcând vremea perfectă :)

Inimi în dar

Inima asta m-a impresionat cel mai tare, pentru că a fost desenată pe o foaie de hârtie. Nu mă așteptam la asta :)
Vorbind puțin cu Diana, am constatat încă o dată cât de mică e lumea…

Această inimă este de la Raluca, care nu are idei spectaculoase și susține că a văzut această reprezentare înainte și i-a rămas întipărită în minte. Mie mi-a plăcut foarte mult ideea de inimă albă într-un colț pe fundal negru.

Ultima dar nu cea din urmă :) Aceasta este o lucrare colectivă realizată de Mya împreună cu mine (cu ajutorul IMvironmentului Doodle din messengereanu). Ea a fost creată special pentru a fi o inimă-vedetă.

Cel mai misto tip din Romania

Sigur că v-ați întrebat: cine naiba o fi cel mai misto tip din Romania?

Acum, trebuie să recunoaștem, eu sunt ăla. :”> Sau eu trebuie să fiu :)) (sau dacă nu, cel puțin cel mai mișto tip din România)

Și să fim puțin serioși, ăsta e un concurs inițiat de Cabral. Ceea ce trebuie să facă cei care citesc lovingvama și au blog este să pună un link pe site-ul lor, exact copy-paste din căsuța de mai jos:

Merit să fiu cel mai misto tip din Romania, nu?

Pisic pentru adopție

Pisicutza din fotografie are 4-5 saptamani si are nevoie de un stapan… Am gasit-o pe 1 iunie alaturi de surioara ei langa o garla si le-am luat pe amandoua acasa… le-am hranit cu seringa, caci nu stiau decat sa suga…acum au crescut amandoua si pot sa manance singure. Pentru una din ele am gasit un stapan, dar si cealalta are nevoie de o casa. Asa ca daca cineva isi doreste o pisicutza foarte jucausa si frumoasa asta acum are ocazia sa faca o fapta buna si sa isi gaseasca si un animalut de compamie.

Denise

Notă: Livrarea se face numai în București cu predare personală.

Update: pisicul și-a găsit stăpân!

Sex în pat cu părinții

Organizațiile studențești au declanșat o campanie prin care vor să atragă atenția autorităților asupra lipsei de locuințe în rândul studenților. Aceasta se va desfășura timp de șase luni, în 14 centre universitare din țară.

La Lori am văzut prima dată acest print, apoi am observat că Denisa, colega mea, a vorbit la Realitatea TV despre această campanie. (link)

Hai cu locuințele pentru tineri, doar nu vrem să se ajungă la așa ceva :P

Desenează-mi o inimă

Te rog.