A fost o noapte lungă, cu ore în şir de privit în tavan, cu timp care trece greu, cu gânduri alergându-mi prin minte ca nebunele… Ele nu ştiu oare că eu sunt om şi oamenii pot suferi din cauza lor?

Am visat cu ochii deschişi pentru că nu puteam să dorm, tot din cauza gândurilor. Am visat la plimbări nocturne împreună cu o EA, pe străduţe cochete din cine ştie ce oraş cu aer boem; eram foarte obosiţi, dar foarte fericiţi că eram noi doi… (poate şi vântul, uneori). Am văzut soarele răsărind printre forme de case şi blocuri.

Mi-au trecut prin faţă multe fete care au desenat sau încă desenează chestii pe sufletul meu. Mai fă-mi o inimă, te rog.
“Am avut atâtea ocazii să o sărut şi totuşi n-am făcut-o niciodată. Ce fraier!”
“Nu am avut niciodată curajul să-i spun cât e de frumoasă (poate că ştie deja, sigur i-au spus alţii de multe ori) şi cât de mult îmi place de ea. Ce laş!”

M-am gândit la trecerile de la iubire copilărească la iubire adolescentină, apoi la iubire de oameni mari.
Sigur îţi aminteşti de fata de care îţi plăcea la grădiniţă, căreia îi zâmbeai ştrengăreşte, şi cum abia aşteptai să vină ziua ei să o poţi pupa că ţi-a dat bomboană. Da, şi ce emoţii aveai…
Sigur îţi aminteşti de fata de care îţi plăcea în clasa a doua, pe care ai prins-o timid de mână când ieşeaţi pe poarta şcolii şi pe care ai sărutat-o după mai multe astfel de plimbări. Da, şi ce emoţii aveai…
Sigur îţi aminteşti de fata de care îţi plăcea în clasa a şaptea, cu care te-ai sărutat pentru prima dată french-style. Da, şi ce emoţii aveai…
Sigur îţi aminteşti de fata de care îţi plăcea în clasa a zecea, cu care ieşeai seara la plimbare, cu care ai făcut pentru prima dată sex, când eraţi la un show la o cabană. Da, şi ce emoţii aveai…
Şi va veni vremea când sigur ai să îţi aminteşti de fata de care îţi plăcea la facultate, cu care te-ai mutat împreună şi căreia i-ai spus “DA” în faţa ofiţerului stării civile. Da, şi ce emoţii ai să ai…

Unde or să mai încapă atâtea emoţii? Sau atâta iubire? Mai desenează-mi o inimă, te rog.