N-am fost niciodată fanul nimănui. Nu mi-au plăcut fanaticii şi chestiile care ţin de fanatism.
Totuşi, am lipit în viaţa mea un poster. Unul singur. Cred că eram în clasa a 11-a atunci când mi-am cumpărat o revistă Bravo, în mod special pentru poster. Atunci aveam un pitic (de ăla ce stă pe creier) care visa toată camera mea personalizată cu tot felul de prostii.
S-a potolit destul de repede, pentru că de atunci nu mi-am mai cumpărat nicio altă revistă. Totuşi, au trecut 4 ani. De câte ori am trecut pe la Bacău, am ignorat acest afiş de pe perete. Acum l-am văzut… şi încercam să-mi aduc aminte cine era pe partea cealaltă.
(aici îi rog pe cei greţoşi să nu mai citească
)
Cum nu am reuşit să-mi aduc aminte şi având în vedere curiozitatea mortală care sălăsluieşte în mine, am hotărât să dezlipesc un colţ. Şi când am început să fac eu treaba asta, mi-am amintit modul în care l-am lipit: cu salivă.
Vă mărturisesc sincer că saliva e un adeziv extraordinar. S-a rupt acel colţ al posterului, atât de bine era prins
4 ani…
(gata, puteţi citi
)
Misterul a fost elucidat. Kurt Cobain se află pe partea cealaltă, despre care am aflat acum că până să dea colţu’ (cu o gaură în freză, la 27 de ani) a cântat la Nirvana, ba chiar a fost membru fondator ![]()
Şi acum mă gândesc că din cauza ăstora de la Bravo a murit piticul meu: în timp ce el îşi dorea poze cu gagici, a primit una cu un mort şi alta cu 4 băieţi, dintre care 2 gay-like
De atunci s-au şi despărţit, săracii…
Azi, te aştept cu un buchet de trandafiri…






0 comentarii la “Poveste de viaţă”