Poveste de viață

N-am fost niciodată fanul nimănui. Nu mi-au plăcut fanaticii și chestiile care țin de fanatism.

Totuși, am lipit în viața mea un poster. Unul singur. Cred că eram în clasa a 11-a atunci când mi-am cumpărat o revistă Bravo, în mod special pentru poster. Atunci aveam un pitic (de ăla ce stă pe creier) care visa toată camera mea personalizată cu tot felul de prostii.

S-a potolit destul de repede, pentru că de atunci nu mi-am mai cumpărat nicio altă revistă. Totuși, au trecut 4 ani. De câte ori am trecut pe la Bacău, am ignorat acest afiș de pe perete. Acum l-am văzut… și încercam să-mi aduc aminte cine era pe partea cealaltă.

(aici îi rog pe cei grețoși să nu mai citească :P )

Cum nu am reușit să-mi aduc aminte și având în vedere curiozitatea mortală care sălăsluiește în mine, am hotărât să dezlipesc un colț. Și când am început să fac eu treaba asta, mi-am amintit modul în care l-am lipit: cu salivă.

Vă mărturisesc sincer că saliva e un adeziv extraordinar. S-a rupt acel colț al posterului, atât de bine era prins :) 4 ani…

(gata, puteți citi :) )

Misterul a fost elucidat. Kurt Cobain se află pe partea cealaltă, despre care am aflat acum că până să dea colțu’ (cu o gaură în freză, la 27 de ani) a cântat la Nirvana, ba chiar a fost membru fondator :)

Și acum mă gândesc că din cauza ăstora de la Bravo a murit piticul meu: în timp ce el își dorea poze cu gagici, a primit una cu un mort și alta cu 4 băieți, dintre care 2 gay-like :) De atunci s-au și despărțit, săracii…

Azi, te aștept cu un buchet de trandafiri…

0 Responses to “Poveste de viață”


  • No Comments

Leave a Reply

You must login to post a comment.