d’enfants

Am văzut în seara asta un film, Little Manhattan, foarte drăguț. Este vorba despre o poveste de “dragoste” între un băiat de 10 ani și trei sferturi și o fată de 11 ani, mai înaltă cu jumătate de cap decât el. Merită o oră din viață :)

Am putut observa etapele de început ale unei relații și toate acele sentimente și trăiri aferente. Cum ajunge să se gândească numai la ea, cum fac tot felul de activități împreună, cum și-ar dori să o sărute dar nu are curajul, cum își ia inima în dinți și o strânge de mână, cum își ia inima în dinți și o sărută, pe fugă, și ea pleacă, primele semne de gelozie, prima ceartă…

Și mi-am dat seama că toate astea nu se schimbă. Sau se schimbă foarte puțin. Aceleași emoții și dovezi de lașitate când e să o ții de mână, să o săruți, pentru prima dată…

Creștem, ne maturizăm, dar tot niște copii rămânem.

Mi-a plăcut mult o replică atunci când băiatul, rănit, îl întreabă pe taică-su: “De ce toată dragostea trebuie să se termine?“. Și au mai fost și altele…

Chiar așa, de ce trebuie să se termine? Trebuie?

3 Responses to “d’enfants”


Leave a Reply

You must login to post a comment.