Bia, Bia…

Alaltăseară eram la sală și mă uitam cum joacă unchii mei fotbal. Eram singurul spectator, așezat pe al treilea scaun dintr-un rând de opt.

Deodată, a intrat ea. A trecut pe lângă mine și s-a așezat pe ultimul scaun. Se uita foarte atentă la jocul mingii dintr-o parte în alta, și din când în când mai mânca o caramea cu zahăr pudră. La un moment dat, s-a întors spre mine și m-a întrebat dacă vreau și eu. Am acceptat și i-am mulțumit galant.

S-a ridicat și când a trecut pe lângă mine mi-a zis că iese până afară și se întoarce imediat. Când a venit înapoi, i-am zis să se așeze lângă mine. Ea a făcut întocmai și mi-a mai întins o caramea.

Am început să vorbesc cu ea și mi-a povestit foarte entuziasmată că a trecut în grupa pregătitoare și că la anul va merge la școală. Marian Bianca Nicoleta, născută pe 17 septembrie 2003, din Popești-Leordeni. Are un frate, Rareș, care are 1 an și știe să meargă fără ajutor și să zică mama și Bia. Tata nu știe :)

Era în Gura Humorului cu tatăl ei pentru un training, de la firmă. Urma apoi să meargă la Cluj, unde are o verișoară de 1 an și 8 luni. Mi-a povestit toate astea, i-am făcut 2 poze, apoi a luat-o tatăl ei.

După ce a plecat, simțeam că îmi vine să plâng… nu știu dacă de fericire că am întâlnit-o sau de tristețe că pleacă… Dar pot să spun foarte sigur că m-am simțit extrem de bine în seara aia. Fetița asta mi-a deschis inima în 5 minute și parcă mi-a transferat o doză de fericire, simplitate și bunătate, de care aveam mare nevoie.

Mi-ar plăcea să o reîntâlnesc, cândva… oricând…

Pozele cu Bia:

[ în a doua poză s-a dezbrăcat, ca să nu fie tot cu geaca :) ]

11 Responses to “Bia, Bia…”


Leave a Reply

You must login to post a comment.