A.S. Aştept ziua în care primul poliţist va lua amendă, în timp ce conduce maşina de poliţie şi nu este în misiune.

Adicătelea, să vă povestesc. Că tot mă plângeam eu că mă plictisesc şi că viaţa mea e cam monotonă, uite că vine şi acţiunea

Să începem cu aseară, când mă îndreptam spre reşedinţa mea provizorie de pe Bd. Ficusului. Am oprit într-o parcare, să cumpăr ceva de la magazin. Văd un loc în stânga unei maşini, opresc şi dau pe avarie. Când să cobor, surpriză: ditamai canalul, neacoperit, nesemnalizat.

Am avut un noroc imens. Când am intrat, am ratat gaura la milimetru cu roata din stânga-faţă, şi m-am oprit pe muchie cu roata din stânga-spate. Când am scos-o de acolo, am rugat un trecător să mă ghideze… mi-era extrem de frică să nu cumva s-o scap în groapă.

În altă ordine de idei, să-i ia naiba pe toţi proştii care fură guri de canal, care nu le pun deloc sau care nu le semnalizează.

Şi să continuăm cu azi dimineaţă. A trebuit să transport pe cineva de la gară la aeroport. Aeroportul este foarte aproape de reşedinţa mea provizorie de care vă spuneam, la vreo 5 minute de mers cu maşina.

Relatarea evenimentelor:

Mă deplasam pe Bd. Aerogării cu o viteză constantă de 50km/h, când un autoturism de culoare roşie, care era parcat, mi-a tăiat calea. Am luat decizia instantanee de a-l depăşi folosind banda din stânga, pentru ca mai apoi să revin pe banda dreaptă a drumului. În momentul în care am terminat depăşirea, mă aflam la o distanţă de aproximativ 5 metri de intersecţia cu Bd. Ficusului, pe care urma să efectuez manevra la dreapta. Aveam în jur de 40km/h atunci, când am observat şi schimbarea culorii semaforului din verde în galben. Am constatat că o frână bruscă s-ar putea solda cu un accident (adică cel din spate să intre în mine), aşa că am ales să reduc viteza şi să fac manevra la dreapta. Menţionez că semaforul încă arăta culoarea galbenă.

Nu ştiu unde era poliţia, dar în cazul în care era în sensul opus virajului meu, i-ar fi fost imposibil să vadă semaforul meu. Singura dovadă a poliţistului era că celelalte maşini au oprit, explicându-mi că ele nu opreau la verde. Eu nici n-am zis că era verde când am trecut…

Mă rog, am fost extrem de prost prin faptul că am semnat procesul verbal. La ora aia, dimineaţă, nu era nici ţipenie de om pe-acolo. Dar ce să-i faci, e prima dată când m-am confruntat cu aşa ceva. Până acum, de când am carnetul, n-am luat nicio amendă, nici măcar avertisment.

Sper ca nenea ăla cu ochii albaştri să aibă noroc numai de oameni aşa ca el de “drăguţi” şi să i se facă dreptate aşa cum mi-a făcut şi el mie.

—-

Bun, şi acum că am terminat de povestit toate isprăvile, să-mi mai vărs puţin năduful pe Poliţia Română, pe care o respectam, cât de cât, până astăzi. Mă enervează că din toţi boii ăştia de şoferi din Bucureşti, care încalcă legea nasol şi frecvent, m-au găsit tocmai pe mine, care nici n-am făcut nimic. Ăia nu păţesc niciodată nimic, că doar e jmekeri.

Au atâtea alte chestii de făcut, în loc să stea la geană să-şi întocmească raţia de amenzi… mi-ar trebui multă răbdare şi timp să scriu despre toate probleme întâlnite de mine.

Vreau să fac contestaţie, deşi nu cred că şansele mele de câştig sunt foarte mari. Dar mai amân evenimentul, că am nevoie de carnet. Am să mă duc să inspectez zona, să văd dacă există ceva camere de supraveghere prin zonă, eventual care să prindă semaforul şi banda 1.

Gata, că m-am săturat. Vă pup şi să ştiţi că-s bine. Am dat toate detaliile aici, să nu povestesc de 100 de ori acealeaşi chestii