Cum e cu dragostea?

E simplu.

Pentru că totul se rezumă la o senzație resimțită pe undeva în mijlocul pieptului. Este, probabil, singura dovadă autentică ce ne-ar putea îndemna să credem că există ceva mai presus de existența noastră fizică. Sufletul…
Da, care ne inundă pieptul și ajunge până în gât când simțim dragostea, emoțiile puternice. Dragostea e tot o emoție. Una puternică.

Și o simți de prima dată. Nu există “Nu pot să-i spun te iubesc așa repede”. Pentru că dacă atunci când o săruți prima dată e la fel ca atunci când exersai sărutul francez pe mână, e clar că nu e nimic. Pentru că dacă atunci când faceți dragoste prima dată e doar senzația că ai intrat la cald, e clar că nu e nimic. Pentru că dacă atunci când te uiți în ochii ei e la fel ca atunci când te uitai în ochii curvei de la salonul de masaj erotic, e clar că nu e nimic.

Pentru că iubirea nu trebuie să fie un instrument de marketing. Pentru că nu-ți trebuie o zi să-i spui te iubesc. Pentru că dacă o simți, nu ți-ar ajunge o viață să-i arăți.

– Ce faci?
– Uite, te iubesc. Tu? :)

13 Responses to “Cum e cu dragostea?”


Leave a Reply

You must login to post a comment.