Monthly Archive for March, 2009

Frânturi la Hanul cu Tei

FiÅ£i bineveniÅ£i la Hanul cu Tei, joi, 2 aprilie, începând cu orele 20.30, la vernisajul expoziÅ£iei de fotografie “Frânturi”, semnate Cristina AndrieÅŸ.

“Frânturi” ÅŸi-a ales singură numele, fiindcă propune o incursiune în microcosmosurile pe care le ignorăm zi de zi, un discurs binemeritat al detaliului în faÅ£a unor oameni prea grăbiÅ£i să privească în jur. Alături de imagini menite să vă scoată din cotidian, veÅ£i avea parte ÅŸi de un concert unde voi cânta alături de câţiva invitaÅ£i surpriză, culeÅŸi ÅŸi aleÅŸi pe sprânceană din grădina folkului autohton.

Într-o notă uneori jucăuşă, alteori gravă, am încercat să adaug un strop de creativitate unor obiecte pe lângă care trecem zilnic nepăsători şi care au mai multe semnificaţii decât avem timp să le atribuim.

Aşadar, vom admira pozele şi vom asculta muzică bună în cadrul unui concert live cu invitaţi surpriză (şi vă garantez că va fi fain).

Preţul de intrare va fi de 5 lei.

Citiţi mai multe pe blogul Cristinei!

P.S. Cristina face succesuri. Eu mă bucur pentru ea şi îi urez mult succes în continuare.

Eu, ignorantul

Asta sunt eu, un ignorant. Altfel nu-mi explic ce s-a întâmplat astăzi.

A venit Åžtefan în vizită ÅŸi a intrat pe balcon (nu ÅŸtiu exact din ce motiv) ÅŸi mi-a zis… “Mă, da’ florile astea le mai uzi vreodată, că aici la tine în balcon e ca-n deÅŸert!”.
Eu, destul de confuz… “Care flori?!”

Astăzi am văzut pentru prima dată în 5 luni de zile că am flori. Åži chiar acum vreo săptămână mă gândeam “ÃŽn casa asta nu este nicio floare. Poate ar trebui să-mi cumpăr una să am grijă de ea, să capăt puÅ£ină responsabilitate.”

Şi nu e ca şi cum n-aş fi fost niciodată pe balcon. Acolo întind rufele, care ajung să stea destul de aproape de flori. Dar nu le-am văzut niciodată. Extrem de surprinzător, doar una era moartă. Una se ţine chiar bine, iar celelalte o duc cam rău, dar trăiesc. Nu pot să-mi explic cum au supravieţuit atâta timp fără apă.

De azi înainte am să le ud, pentru că sunt un exemplu al supravieÅ£uirii în condiÅ£ii foarte proaste. Singura problemă e că nu prea ÅŸtiu cum să le fac… să nu le înec. :)

Continue reading ‘Eu, ignorantul’

Opriţi-vă, vă rog

Pentru toţi vizitatorii spammeri, care comentează folosind câte site-uri pe care vor să şi le promoveze pe cuvinte-cheie (gen magazin anvelope, sticlărie, sex shop ş.a.):

Până acum vă tot ÅŸtergeam link-urile, dar de azi inainte am să dau direct “Spam”.

Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Zaraza – între ficÅ£iune ÅŸi realitate

Presupun că toată lumea a auzit de Zaraza, în caz contrar, să vă fie ruşine.
Pentru cine nu ştie: Zaraza este o melodie foarte celebră a perioadei interbelice, cântată de Cristian Vasile.

Cristian VasileDe ce zic “între ficÅ£iune ÅŸi realitate”? Pentru că mulÅ£i consideră ficÅ£iunea o realitate, iar realitatea nu o ÅŸtiu deloc.

Povestea scrisă de Mircea Cărtărescu în cartea De ce iubim femeile a fost luată de bună de foarte multă lume, inclusiv de mine. Dar trebuie să vă dezamăgesc şi să vă mărturisesc că nu e adevărată. Sunt doar invenţii pentru o lectură plăcută.

Zaraza nu a existat niciodată, iar asta ar trebui să lămurească tot ce e neclar. Adică nu era nici prostituată, nici iubita lui Cristian Vasile, nici n-a fost omorâtă de Burilă din banda de la Bariera Vergului, când s-a dus să cumpere tutun. Nimic :)
Cristian Vasile nu a furat cenuşa Zarazei şi nici nu a înghiţit-o cu linguriţa. Nu şi-a ars nici corzile vocale cu terebentină.

A avut diverse probleme de sănătate, probleme cu femeile care îi voiau doar banii şi aşa a ajuns să se căsătorească cu o veche cunoştinţă de-ale lui, Rada Moldoveanu. Mai multe detalii puteţi citi aici.

În realitate, piesa este plagiată după un tango uruguayan, compus de Benjamin Tagle Lara şi care poartă acelaşi nume, Zaraza.

“A la huella, huella, zaraza / huella, huella guay!” – “Hai pe potecă, pe potecă boule/ Pe potecă, hăis!”. Cam aÅŸa ar suna varianta originală, în care este vorba despre un bou la sfârÅŸitul vieÅ£ii ÅŸi stăpânul trist care îşi aminteÅŸte cum umblau ei doi pe câte poteci…

Eu am fost destul de mâhnit când am descoperit plagiatura, dar la vederea traducerii variantei originale, m-am mai înveselit puÅ£in. Mult mai “fericită” varianta românească. Senzuală, cu versuri faine, care te fac să visezi…

Update: versurile au fost scrise de către Nicolae Kiriţescu, nicidecum de către Cristian Vasile :)

Zaraza a fost un hit la nivel mondial, dacă putem spune aÅŸa, fiind adaptat în mai multe versiuni. VeÅ£i vedea în playlist-ul de mai jos Ignacio Corsini – Zaraza, Cristian Vasile – Zaraza ÅŸi W.Gran & A.Harris – Gdy ghitara gra pioseknÄ™.

Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.

Ultima oră

Teatrul Naţional Bucureşti, sala mare. Şi pe cât de mare, pe atât de plină :)

Am fost împreună cu câţiva colegi de grupă de la facultate, la recomandarea domnului Val Vâlcu. Asta pentru că e singura piesă care se joacă şi are legătură cu jurnalismul pe care noi îl studiem cu mândrie. Ultima oră

Un profesor aflat într-o căutare romantică, pe urmele lui Alexandru Macedon, nimereşte în jungla presei româneşti interbelice. Prin ciocnirea dintre două lumi diametral opuse, Mihail Sebastian reuşeşte să construiască o satiră plină de vervă. O cuceritoare poveste de dragoste, în mijlocul unei lumi fără scrupule, nu foarte diferită de cea în care trăim.

Puternicul om de afaceri Grigore BucÅŸan pregăteÅŸte o mare lovitură financiară în domeniul cerealelor. Pentru a-ÅŸi atinge scopul corupe miniÅŸtrii, mituieÅŸte ziariÅŸti, mânuieÅŸte destine. ÃŽntâmplător însă îşi intersectează traiectoria socială cu modestul, cinstitul ÅŸi visătorul profesor de istorie Alexandru Andronic, fascinat nu de bani, nu de putere ci de… Alexandru Macedon. Ce alt final decât o adevărată “lovitură de teatru” poate avea o asemenea întâlnire, când între cei doi intervine ÅŸi o femeie frumoasă?

Mi-a plăcut că a fost surprinsă foarte bine schimbarea politicii editoriale în funcÅ£ie de cum vor mai marii… scrie-l de bine, scrie-l de rău, scrie-l de bine, scrie-l de rău, nu vezi că mă enervează? :)

Mircea Albulescu, Claudiu Bleonţ, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ilinca Goia. Oamenii ăştia chiar sunt talentaţi, vă garantez eu. Per total, Ultima oră este o piesă frumoasă, care merită văzută.

A fost jucată pentru prima dată în 1955, sub numele Afacerea Protar, cu Radu Beligan în rolul profesorului Andronic.

P.S. Nu uitaţi de telefoanele mobile :)

Vrei să schimbi ceva? Trebuie să fii schimbarea!

[de ascultat cum citesc eu]

Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.

De ce să încerci să schimbi ceva? Tu, ca relativ nimic pe pământul ăsta, să poţi schimba ceva?

Dacă într-adevăr vrei să faci un bine, acţionează în cel mai dur mod posibil: nu te mai uita la 0TV, nu mai urmări ştirile ProTV (de la orice oră, nu doar cele de la ora 5), nu mai citi Libertatea, CanCan, Click sau mai ştiu eu ce alte minunii. Aşa îi vei lovi cel mai tare. Sau poate preferi să-şi ia elicoptere şi să se plimbe la 5 dimineaţa pe Magheru în Bentley-ul lui, pe banii prostiei tale?

Informaţia nu ţi-o bagă ăştia pe gât. Nu te obligă nimeni să deschizi televizorul, să intri pe chat-uri de tot felul, reţele sociale etc.
Animalele nu pot să aleagă. Dacă nu sunt fericite cu locul lor în lume… asta e. Trebuie să trăiască viaÅ£a ce le-a fost dată. Oamenii, în schimb, nu trebuie. Ei au puterea de a alege.

Lasă internetul, ieşi până afară să vezi cum au răsărit primele flori şi cum au început să înmugurească copacii. Vizitează un parc, plantează un copac.

Simte efectul ameţitor care îţi săgeată săgetează tot corpul atunci când săruţi pe cineva pentru prima dată.

Trăieşte viaţa reală, aşa cum o vrei tu. Nu cum o vor alţii.

Tu trebuie să fii schimbarea!

Ion Dolănescu, odihnească-se în pace

Da, pentru că a murit ieri, la doar 65 de ani, vreau să vă împărtăşesc două melodii de-ale sale.

Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.

Când am citit pe twitter că Ion Dolănescu a murit, nu-mi venea să cred. Prima reacÅ£ie a fost să intru pe un site de ÅŸtiri să văd dacă e adevărat…
Băi, eu am crescut pe muzică populară, iar pe a lui îndeosebi. Era o apariţie foarte frecventă în programele de muzică populară ale Radio Iaşi, aşa că dispariţia sa mi-a lăsat un fel de gol, m-a făcut să simt o emoţie în centrul pieptului (despre care v-am mai spus că e dovada pentru care cred că există ceva mai presus de existenţa noastră fizică).

Prima piesă, S-a pus luna-n cireşar, este în duet cu Maria Ciobanu, fosta lui nevastă. Ştiu că după ce s-au despărţit au fost certaţi foarte mult timp şi abia acum câţiva ani s-au reîntâlnit, la insistenţele lui Ionuţ Dolănescu. Eu cred că iubirea dintre ei doi nu s-a stins şi asta se poate vedea şi în înregistrările făcute după împăcare.
Oricum, super piesa. ÃŽmi place foarte foarte mult.

A doua din micuÅ£ul playlist este Drumul gării din Beclean, în duet cu Tiberiu Ceia. Motivul pentru care am ales-o este simplu: îmi accentuează dorul pe care i-l port Ardealului, de fiecare dată când o ascult. “Drumul gării din Beclean… ÅŸi-o fată de ardelean” \:D/

Ion Dolănescu n-a fost chiar uşă de biserică toată viaţa lui, dar în ultimul timp s-a mai schimbat. Oricum, despre morţi, numai de bine. Să ne amintim cu drag de muzica lui!

Străini în noapte

Pe 9 martie am fost la Opera Naţională Bucureşti pentru spectacolul de teatru Străini în noapte.

Recomandarea mi-a făcut-o fratele meu, care mi-a zis că trebuie neapărat să merg să o văd.
Şi cum mă plimbam cu Andrei prin Unirii, am trecut pe lângă un centru de vânzări de bilete la diferite evenimente. Nu-i mai ştiu numele. vreaubilet.ro, s-ar putea. Mi-a sărit în ochi afişul pentru piesă şi nu m-am gândit prea mult până să-mi cumpăr bilet.

Păi, să vă spun. Florin Piersic şi Emilia Popescu, în regia lui Radu Beligan. E de-ajuns? :)

Începutul pare a fi destul de slab, chiar puţin plictisitor pe alocuri. Apoi intervin unele schimbări care ajung să te ţină cu sufletul la gură. Ceea ce este cu adevărat impresionant la piesa asta reprezintă trecerile bruşte de la o stare la alta şi finalul total imprevizibil.
Dacă unele părţi le-am intuit destul de uşor, la final chiar nu mă aşteptam. Nu are rost să spun mai mult, pentru că aş strica tot farmecul.

În încheiere, vreau să rog toţi cititorii acestui articol să îşi închidă naibii telefoanele mobile când merg la teatru!! (sau să facă tot ce le stă în putinţă să nu se audă sunând)

Milenium – Fata sihastră

Ştiam piesa asta de multă vreme, dar am redescoperit-o acum câteva zile cu ajutorul verişoarei mele :D

SfârÅŸitul e… :X

Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.

Roblogfest 2009

Într-acolo mă îndrept. Poate fac live blogging, aşa ca şmecherii :))

P.S. DeÅŸi nu cred… dar să aveÅ£i mereu speranÅ£a :P

Leapşă “internaÅ£ională”

AIESEC organizează luni, 16 martie, Global Village şi cu această ocazie lansează o leapşă: fă-ţi o ţară aşa cum vrei tu. Alege-i un nume, o limbă, un sport naţional, o mâncare tradiţională şi orice altceva mai vrei tu. Vrei să ai cea mai spectaculoasă ţară? Vino luni în Piaţa Revoluţiei să îi adaugi ingrediente din 46 de ţări diferite.

Ä‚sta e contextul. Eu am primit-o de la Dani.

Ţara mea ar fi regat. Regatul Monstrului cu patru ochi, condus, desigur, de monstrul cu patru ochi. Staţi liniştiţi, în caz de i se întâmplă ceva conducătorului, se va găsi foarte repede un înlocuitor. Va fi o bătălie între monştrii cu patru ochi pentru preluarea puterii.

Se va vorbi limba română, desigur. Pentru că limba asta îmi place mie, pentru că nu degeaba o susţin şi militez (cam în surdină, din păcate) pentru o limbă română curată, vorbită şi scrisă corect (cu diacritice, da? altfel e o altă limbă pe care puteţi voi s-o inventaţi).

Sportul naţional va fi înotul. N-ar vrea nimeni să fie rege peste un popor gras şi bolnav. Şi astfel scăpăm şi de veşnicul fotbal însoţit de bere şi seminţe.

Mâncarea tradiţională nu ar exista. Dar regatul ar fi foarte vestit pentru codul făcut în vin (aşa cum îl face mama :D )

Vor fi interzise genurile “muzicale” nemuzicale… adică tot ce nu are o linie melodică ÅŸi conÅ£ine bubuieli excesive ÅŸi efecte repetate la nesfârÅŸit. Vrem muzică, nu zgomot.

Omul va fi cel mai bun prieten al omului.

Asta ar fi ţara mea, regatul meu. A ta cum ar fi? Ariel? Ştefun? Lisa? Carina? Marian?




Apasă repejor aici ca să vezi lovingvama cum trebuie. Apasă aici să intri în rând cu lumea bună, folosind FirefoxX