Comandantul

Aseară am fost în El Grande Comandante să petrecem cu ocazia zilei de ieri.

Și m-am învârtit eu pe-acolo până am zărit o fată înaripată (adică avea niște aripi albe pe spate). Pac, o abordez:

– Zi-mi și mie te rog de unde ți-ai cumpărat aripile astea…
– …

N-am înțeles nimic. După câteva minute mă duc din nou.

– Serios acum, de unde ți le-ai cumpărat?
– …

M-am lăsat păgubaș. Și am mai dansat eu pe-acolo, până am ajuns să fiu spate în spate cu cineva. Mă uit, observ că e fată… și continui. La un moment dat îmi spune Andrei “Întoarce-te acum!”. M-am întors, am început să dansez cu ea… nu-i ziceam nimic. Și serios că am rupt tăcerea, dar nu mai țin minte cu ce… la care ea îmi spune ceva în franceză. Eu îi dau ceva pe engleză, ea în franceză, eu în franceză, ea în engleză… ne-am înțeles de minune :))

Ca să aflu că erau trei franțuzoaice (inclusiv fata cu aripi), care stau undeva în Alpi (nu mai rețin regiunea). Nu știu cât timp am petrecut cu ele, nici ce am mai vorbit, dar am ajuns să le intonez imnul Franței (prima strofă și refrenul) și să nu ne înțelegem aproape deloc. Fata cu aripi chiar zboară… cu parapanta.

Oricum, a fost un moment memorabil.

P.S. Nu știu de ce nu prea am chef de scris și articolul ăsta arată ca naiba.

Happy 1 martie! :)

3 Responses to “Comandantul”


Leave a Reply

You must login to post a comment.