A venit vremea să mă reîntorc la cele populare. Le-am cam trecut cu vederea în ultimul timp şi nu-i bine.
Excepţionale melodia şi interpretarea… aşa tare m-au emoţionat că nu m-am putut abţine să nu vărs câteva lacrimi.
Drăgan Muntean, Ioan Bocşa şi Nicolae Furdui-Iancu – Măi Ardeal
Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.
Înregistrarea a fost făcută în 1991 într-un spectacol la Ţebea.
P.S. Dacă nu veţi vedea niciun articol în următoarele două-trei zile în continuarea acestuia, să mă trageţi de urechi. Tare!!
Foarte frumos! Este foarte bine ca publici asemenea lucruri pe blog.
Prin aceste posturi ai un blog deosebit.
Iar daca nu postezi nici un articol in continuarea acestuia, o sa fi tras de urechi. Dar nu tare!
Pentru ca ai sris ca nu ai mai fost ras de urechi de cativa ani, acum este momentul oportun. hehe
Succes!
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase, înseamnă mult pentru mine.
Am să scriu, neapărat.
tare mandri mi-s astia ai mei
. cum sa nu-ti mearga la inima?
. io oi zi^ce-o pa^n’ s-a satura lumea: “tat Aredalu-i fruncea”
Ardealu’*
Ardgealu’, mă
Mereu am apreciat pe cei ce nu uita de unde le sunt originile, si cand ascult astfel de catece imi tresare ceva in sulet, si asta se intampla la fel chiar daca eu sunt modovean
Uite de ce iubesc eu Ardealul!
Dyna a mai scris: Din nou în Cluj