Ultima oră

Teatrul Național București, sala mare. Și pe cât de mare, pe atât de plină :)

Am fost împreună cu câțiva colegi de grupă de la facultate, la recomandarea domnului Val Vâlcu. Asta pentru că e singura piesă care se joacă și are legătură cu jurnalismul pe care noi îl studiem cu mândrie. Ultima oră

Un profesor aflat într-o căutare romantică, pe urmele lui Alexandru Macedon, nimerește în jungla presei românești interbelice. Prin ciocnirea dintre două lumi diametral opuse, Mihail Sebastian reușește să construiască o satiră plină de vervă. O cuceritoare poveste de dragoste, în mijlocul unei lumi fără scrupule, nu foarte diferită de cea în care trăim.

Puternicul om de afaceri Grigore Bucșan pregătește o mare lovitură financiară în domeniul cerealelor. Pentru a-și atinge scopul corupe miniștrii, mituiește ziariști, mânuiește destine. Întâmplător însă își intersectează traiectoria socială cu modestul, cinstitul și visătorul profesor de istorie Alexandru Andronic, fascinat nu de bani, nu de putere ci de… Alexandru Macedon. Ce alt final decât o adevărată “lovitură de teatru” poate avea o asemenea întâlnire, când între cei doi intervine și o femeie frumoasă?

Mi-a plăcut că a fost surprinsă foarte bine schimbarea politicii editoriale în funcție de cum vor mai marii… scrie-l de bine, scrie-l de rău, scrie-l de bine, scrie-l de rău, nu vezi că mă enervează? :)

Mircea Albulescu, Claudiu Bleonț, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ilinca Goia. Oamenii ăștia chiar sunt talentați, vă garantez eu. Per total, Ultima oră este o piesă frumoasă, care merită văzută.

A fost jucată pentru prima dată în 1955, sub numele Afacerea Protar, cu Radu Beligan în rolul profesorului Andronic.

P.S. Nu uitați de telefoanele mobile :)

5 Responses to “Ultima oră”


Leave a Reply

You must login to post a comment.