Ne-am cutremurat, deci…

După cum bine știți, aseară ne-am zdruncinat puțin. Iată ce spune Institutul Național pentru Fizica Pământului:

In ziua de 25 aprilie 2009 ora 20:18:48 (ora Romaniei) s-a produs un cutremur de magnitudine 5.1 (pe scara Richter) la adancimea de 100 km in zona Vrancea. Cutremurul a fost simtit cu intensitatea V in zona epicentrala si cu intensitatea III-IV in zona orasului Bucuresti. Cutremurul a fost resimtit de asemenea pe o arie intinsa inspre nord est (Iași, Chișinău) si sud vest (Pitești, Craiova si chiar in Bulgaria).

Pentru distributia frecventa de aparitie – magnitudine tipica zonei seismice vrancene, seismele de magnitudine de peste 5 au o perioada medie de repetare de 2 – 3 ani. In ultimii 10 ani au fost generate urmatoarele cutremure cu magnitudine mai mari de 5:

1999/04/28 08:47 h = 151 km, M = 5.3

2000/04/06 00:10 h = 143 km, M = 5.0

2004/10/27 21:47 h =  99 km, M = 6.0

2005/05/14 01:53 h = 148 km, M = 5.1

In general socurile vrancene de adancime intermediara au replici semnificativ mai putine comparativ cu socurile din crusta si de marime semnificativ mai mica fata de marimea socului principal. De aceea, pentru evenimentul din 25 aprilie probabilitatea producerii unor replici care sa fie simtite este extrem de mica.

Eu stăteam pe scaunul de la calculator… și când am auzit vuietul acela specific cutremurelor și am simțit cum se mișcă blocul, m-am căcat pe mine de frică, mi s-a uscat instantaneu gura și mă gândeam cum să ajung mai repede sub tocul ușii de la intrare. De data asta am avut noroc, pentru că abia ce am reușit să mă ridic de pe scaun și s-a și terminat. Cred că intensitatea maximă pe care am resimțit-o a durat între 1-2 secunde.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă adăpostesc sub tocul ușii de la intrare. Am văzut că nu se mai întâmplă nimic, m-am întors în cameră și am pus chitarele în huse și le-am ferit de obiecte care ar fi putut să cadă pe ele. Apoi a trebuit să plec la gară și am luat-o și pe Hope cu mine :D

De ce sunt îngroșate cele două cutremure din lista de mai sus? Pentru că sunt primele două din viața mea…

În 2004 s-a întâmplat exact după petrecerea de Haloween, iar eu stăteam cu un coleg de liceu cu fundul pe un gard și împărtășeam impresii despre jocuri de strategie. S-a auzit un vuiet sinistru, a început să se miște gardul, am crezut că bate vântul… apoi am auzit vase care se spărgeau prin casele oamenilor (care stăteau în blocuri cu 4 etaje) și ne-am speriat amândoi și am fugit în mijlocul drumului. Cred că mama l-a simțit tare de tot la etajul 6, eu am avut noroc că eram pe-afară.
Oricum, cutremurul a fost nașpa. A durat și destul de mult timp (cred că vreo 10 secunde) și a fost foarte puternic: 6 grade înseamnă muuult.

În 2005 stăteam tot la calculator, și aveam un birou șubred de tot… care a început să se miște dintr-o parte în alta. Atunci primul instinct a fost să țin monitorul CRT de 19″ de atunci să nu cadă :) Oricum, a fost destul de slăbuț, că s-a terminat repede.

Din experiența mea de până acum la capitolul cutremure, trag concluzia că sunt cu atât mai devastatoare cu cât țin mai mult. Cum ar veni unul de 6 grade dar foarte scurt ar fi mai lejer decât unul 5 grade mai lung :) Dar e doar o părere personală, nu știu dacă e adevărat.

– Va urma –

1 Response to “Ne-am cutremurat, deci…”


Leave a Reply

You must login to post a comment.