Monthly Archive for May, 2009

Pasiunea

Este foarte probabil să nu fiu primul care spune asta, dar ce rost ar avea să mă abțin?

Pasiunea pentru ceva e o chestie (n-am voie să zic cuvântul ăsta, dar nu știu să-l înlocuiesc) foarte interesantă. Treaba stă în felul următor:

– pasionații aceluași domeniu se înțeleg între ei și știu că dacă ai o pasiune faci orice să o întreții
– pasionații din domenii diferite pot crede despre pasiunea celuilalt că este inutilă
– nepasionații (adică cei care n-au pasiuni) cred că toate pasiunile sunt niște prostii.

E greu să ai mai multe pasiuni, pentru că nu prea poți să dai totul în mai multe locuri.

Tavy – Nopți de mai

Pentru că piesa asta e foarte frumoasă, pentru că mai sunt două zile din luna mai și pentru că nimic nu s-a întâmplat. :)

[media id=196 width=400 height=20]

IBelieve – Fredo and Pidjin

Ä‚sta a fost episodul meu preferat din The Evil Comic, de când urmăresc blogul.

Fredo&Pid’Jin © Eugen Erhan & Tudor Muscalu

Nu cred că am ce comenta. Este doar genial :D

Vă recomand cu căldură să-i urmăriți pe cei doi pinguini malefici.

Învățământul din România

Să fiu scurt, e praf. Să fiu lung, ar trebui să și explic de ce cred eu asta.

Să începem de jos. Se face foarte mare tam-tam că în zonele rurale nu e dezvoltat învățământul și trebuie nuș’ ce investiții de 4 miliarde de euro (după cum am auzit ceva pe la radio). Sunt de acord, școlile trebuie să fie cât de cât ok, dar totuși… 4 miliarde??
Și îmi pun niște semne de întrebare: dacă toți fac atâtea școli, cine o să mai lucreze pământurile, cine o să mai crească animalele? Sau va trebui ceva facultate în care să înveți agricultura primară?

Învățământul universitar este prost din mai multe privințe. Gândiți-vă câte universități fără rost sunt în țara asta. Prin mai toate municipiile reședință de județ este măcar una, la care facultatea se face cu sacoșa și fără prea mari eforturi.
Voi știți câți polițiști au “studiat” dreptul la Suceava și acum au o groază de bani în plus la salariu pentru asta? Vă dați seama la nivel național ce risipă se face pentru atâția deștepți cu studii superioare inventate? (și asta în mai multe domenii, nu doar în baza exemplului meu)
Spunea profesorul meu, domnul Marian Petcu, că Universitatea Valahia din Târgoviște are 500 de angajați. 500! Să vă faceți și în acest caz o idee la nivel național.
Vă dați seama câți bani sunt irosiți pe salariile profesorilor și funcționarilor din acele universități?

Nu sunt de acord nici cu subvenționarea facultății de către stat, decât în anumite cazuri destul de restrânse. Are România o economie atât de puternică încât să ofere învățământ universitar gratuit? Și de la an la an tot crește numărul locurilor subvenționate…
Nici cu bursele nu prea sunt de acord, cel puțin nu în sistemul actual.
Voi știți că la Universitatea Politehnică din București sunt facultăți la care nu se ocupă toate locurile, iar mulți dintre cei care le ocupă au ajuns acolo pentru că nu au intrat unde voiau și au rămas de căruță… și cu toate astea fac fără taxă? Și pe același sistem s-a ajuns ca unii studenți mediocri să primească bursă

Ce-i cu tot rahatul ăsta, în care te obligă să mergi la facultate? Îți dau diploma cu forța, numai s-o iei.
Acum toată lumea aspiră să stea la birou… dar munca de jos cine o va mai face? Cine o să ne mai înalțe casele, cine o să mai fie vânzători, gunoieri sau alți meseriași cărora le este de ajuns și școala generală?

În România ar trebui să avem patru centre universitare: București, Iași, Cluj-Napoca și Timișioara. Cam așa. Și cine e în stare să facă o facultate, să o facă, nu tot prostul.

Ne ducem de râpă, sistematic… Gaudeamus igitur (=să ne bucurăm, așadar)…

P.S. Ar mai fi multe de zis despre subiectul ăsta, dar deja m-am lungit.
P.P.S. Eu am generalizat pentru a crea o viziune de ansamblu. Dacă veți veni cu contraargumente la ce am zis, să aveți și asta în vedere.

Despre nume prenume

Băi, m-am gândit astăzi la Andreea Marin. De dimineață de la ora 7, chiar.
Și mi-am dat seama că nu-mi place numele ei. Marin. Care de fapt e prenume bărbătesc.

Mi se par ciudate numele de familie care sunt prenume. Nu știu cum s-a ajuns la ele… mai ales la cele femeiești, care mi se par chiar absurde. Adică în societatea noastră patriarhală în care trăim să ai numele ANA, spre exemplu, mi se pare total dubios.

Dacă eram în epoca primitvă, pe când principala formă de organizare obștească era ginta, poate mai înțelegeam. Atunci, săracilor (nu în sens material), li se stabilea apartenența la gintă pe linia descendenței materne, pentru că femeia avea un rol predominant în viața economică și socială.

Mă rog… ‘mnă ziua, domnu’ Ana… pfff, cum sună :)

Supa – Plec la mare

Îi mulțumesc Casandrei pentru că a împărtășit această melodie cu mine. Și pentru că mi-a plăcut, o pun și pe blog să se bucure și alții de ea (eventual).

[media id=195 width=500 height=395]

Am găsit-o!

Pentru că articolul în care povesteam despre întâlnirea cu fata brunetă a stârnit un mare interes din partea publicului larg, consider că și continuarea merită menționată.

Aveam atunci la status “Cine e fata cu care m-am întâlnit ieri?” și a fost accesat de 50 de ori în primele 30 de minute de la publicare. Acum înțeleg perfect de ce au așa mare succes publicațiile de scandal: toată lumea vrea o parte din viața privată a altcuiva. Să vă zic, deci, curioșilor :)

Fata… am văzut-o azi la facultate. Nu mi-a mai zâmbit ca atunci, și nici nu mi s-a mai părut frumoasă. E ok așa, dar atât :) Ah, și pentru că era acolo cu o hurtă de colegi… nu i-am mai cerut nici scuze pentru comportamentul meu de pe 7 mai.
Bănuiesc că e anul I, dar nu-mi aduc aminte în ce circumstanțe am cunoscut-o.

Drăguțe poveștile mele cu happy-end, nu?

Observație la metrou

Stația Izvor, ușile deschise. Trenul staționează 3 minute.
Cu toate astea, oamenii se țin în continuare de mânere și de bare, ca și cum trenul ar fi în mișcare și echilibrul le-ar putea fi afectat.

Să fie asta din cauza conceptului de metrou? :)

9 mai

1877 – Ziua proclamării Independeței de Stat a României
1945 – Capitularea Germaniei – sfârșitul celui de-al doilea război mondial
1950 – Robert Schuman, ministrul de externe al Franței propune formarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (care a fost punctul de plecare către Uniunea Europeană de astăzi)
1990 – În Piața Universității, 68 oameni au făcut greva foamei pentru susținerea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara

Eu am o versiune faină a imnului Europei, pe care am pus-o și pe Trilulilu acum vreo 2 ani și de atunci mi-au cerut-o o groază de oameni. Am să o împărtășesc și aici, pe blog.

[media id=194 width=400 height=20]

Interviu în Stud-Life

Am apărut în numărul 2 al revistei Stud-Life, din luna aprilie.

Disclaimer: Ce-i pe prima pagină n-am zis eu, sunt vorbe de-ale mele din două contexte diferite care au fost alăturate pentru senzațional (bănuiesc).

(click pentru mărire; scuze de zonele blurry, sunt din cauza diafragmei mari cu care a trebuit să fac poza în condițiile proaste de iluminat)

De prin Dristor

Ieri când mergeam la facultate mi s-au intersectat drumurile cu o domnișoară foarte drăguță pe care, din păcate, nu am putut să mi-o amintesc.
Ea, cum m-a văzut, mi-a afișat un zâmbet larg, iar eu mă uitam la ea ca prostul. După ce a trecut de mine cu câțiva pași, s-a întors și mi-a spus “Ceauuu”. M-am întors și eu și i-am spus ceva de genul “Ah, saluut”. Am plecat fără să mai întorc capul…

Fata avea o figură cunoscută, dar n-am nicio idee de unde. Era înaltă, avea părul lung și negru și buze faine.

Îmi pare rău că nu am întrebat-o cine e. Îmi pare rău și că m-am comportat așa ca un fraier.