Arhiva lunii May, 2009

Pasiunea

Este foarte probabil să nu fiu primul care spune asta, dar ce rost ar avea să mă abţin?

Pasiunea pentru ceva e o chestie (n-am voie să zic cuvântul ăsta, dar nu ştiu să-l înlocuiesc) foarte interesantă. Treaba stă în felul următor:

- pasionaţii aceluaşi domeniu se înţeleg între ei şi ştiu că dacă ai o pasiune faci orice să o întreţii
- pasionaţii din domenii diferite pot crede despre pasiunea celuilalt că este inutilă
- nepasionaţii (adică cei care n-au pasiuni) cred că toate pasiunile sunt nişte prostii.

E greu să ai mai multe pasiuni, pentru că nu prea poţi să dai totul în mai multe locuri.


rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)

Tavy – Nopţi de mai

Pentru că piesa asta e foarte frumoasă, pentru că mai sunt două zile din luna mai şi pentru că nimic nu s-a întâmplat. :)

Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.

rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)

IBelieve – Fredo and Pidjin

Ăsta a fost episodul meu preferat din The Evil Comic, de când urmăresc blogul.

Fredo&Pid’Jin © Eugen Erhan & Tudor Muscalu

Nu cred că am ce comenta. Este doar genial :D

Vă recomand cu căldură să-i urmăriţi pe cei doi pinguini malefici.


rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)

Învățământul din România

Să fiu scurt, e praf. Să fiu lung, ar trebui să și explic de ce cred eu asta.

Să începem de jos. Se face foarte mare tam-tam că în zonele rurale nu e dezvoltat învățământul și trebuie nuș’ ce investiții de 4 miliarde de euro (după cum am auzit ceva pe la radio). Sunt de acord, școlile trebuie să fie cât de cât ok, dar totuși… 4 miliarde??
Și îmi pun niște semne de întrebare: dacă toți fac atâtea școli, cine o să mai lucreze pământurile, cine o să mai crească animalele? Sau va trebui ceva facultate în care să înveți agricultura primară?

Învățământul universitar este prost din mai multe privințe. Gândiți-vă câte universități fără rost sunt în țara asta. Prin mai toate municipiile reședință de județ este măcar una, la care facultatea se face cu sacoșa și fără prea mari eforturi.
Voi știți câți polițiști au “studiat” dreptul la Suceava și acum au o groază de bani în plus la salariu pentru asta? Vă dați seama la nivel național ce risipă se face pentru atâția deștepți cu studii superioare inventate? (și asta în mai multe domenii, nu doar în baza exemplului meu)
Spunea profesorul meu, domnul Marian Petcu, că Universitatea Valahia din Târgoviște are 500 de angajați. 500! Să vă faceți și în acest caz o idee la nivel național.
Vă dați seama câți bani sunt irosiți pe salariile profesorilor și funcționarilor din acele universități?

Nu sunt de acord nici cu subvenționarea facultății de către stat, decât în anumite cazuri destul de restrânse. Are România o economie atât de puternică încât să ofere învățământ universitar gratuit? Și de la an la an tot crește numărul locurilor subvenționate…
Nici cu bursele nu prea sunt de acord, cel puțin nu în sistemul actual.
Voi știți că la Universitatea Politehnică din București sunt facultăți la care nu se ocupă toate locurile, iar mulți dintre cei care le ocupă au ajuns acolo pentru că nu au intrat unde voiau și au rămas de căruță… și cu toate astea fac fără taxă? Și pe același sistem s-a ajuns ca unii studenți mediocri să primească bursă

Ce-i cu tot rahatul ăsta, în care te obligă să mergi la facultate? Îți dau diploma cu forța, numai s-o iei.
Acum toată lumea aspiră să stea la birou… dar munca de jos cine o va mai face? Cine o să ne mai înalțe casele, cine o să mai fie vânzători, gunoieri sau alți meseriași cărora le este de ajuns și școala generală?

În România ar trebui să avem patru centre universitare: București, Iași, Cluj-Napoca și Timișioara. Cam așa. Și cine e în stare să facă o facultate, să o facă, nu tot prostul.

Ne ducem de râpă, sistematic… Gaudeamus igitur (=să ne bucurăm, așadar)…

P.S. Ar mai fi multe de zis despre subiectul ăsta, dar deja m-am lungit.
P.P.S. Eu am generalizat pentru a crea o viziune de ansamblu. Dacă veți veni cu contraargumente la ce am zis, să aveți și asta în vedere.


rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)

Despre nume prenume

Băi, m-am gândit astăzi la Andreea Marin. De dimineață de la ora 7, chiar.
Și mi-am dat seama că nu-mi place numele ei. Marin. Care de fapt e prenume bărbătesc.

Mi se par ciudate numele de familie care sunt prenume. Nu știu cum s-a ajuns la ele… mai ales la cele femeiești, care mi se par chiar absurde. Adică în societatea noastră patriarhală în care trăim să ai numele ANA, spre exemplu, mi se pare total dubios.

Dacă eram în epoca primitvă, pe când principala formă de organizare obștească era ginta, poate mai înțelegeam. Atunci, săracilor (nu în sens material), li se stabilea apartenența la gintă pe linia descendenței materne, pentru că femeia avea un rol predominant în viața economică și socială.

Mă rog… ‘mnă ziua, domnu’ Ana… pfff, cum sună :)


rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)

Supa – Plec la mare

Îi mulțumesc Casandrei pentru că a împărtășit această melodie cu mine. Și pentru că mi-a plăcut, o pun și pe blog să se bucure și alții de ea (eventual).

Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.

rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)

Am găsit-o!

Pentru că articolul în care povesteam despre întâlnirea cu fata brunetă a stârnit un mare interes din partea publicului larg, consider că și continuarea merită menționată.

Aveam atunci la status “Cine e fata cu care m-am întâlnit ieri?” și a fost accesat de 50 de ori în primele 30 de minute de la publicare. Acum înțeleg perfect de ce au așa mare succes publicațiile de scandal: toată lumea vrea o parte din viața privată a altcuiva. Să vă zic, deci, curioșilor :)

Fata… am văzut-o azi la facultate. Nu mi-a mai zâmbit ca atunci, și nici nu mi s-a mai părut frumoasă. E ok așa, dar atât :) Ah, și pentru că era acolo cu o hurtă de colegi… nu i-am mai cerut nici scuze pentru comportamentul meu de pe 7 mai.
Bănuiesc că e anul I, dar nu-mi aduc aminte în ce circumstanțe am cunoscut-o.

Drăguțe poveștile mele cu happy-end, nu?


rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)

Observaţie la metrou

Staţia Izvor, uşile deschise. Trenul staţionează 3 minute.
Cu toate astea, oamenii se ţin în continuare de mânere şi de bare, ca şi cum trenul ar fi în mişcare şi echilibrul le-ar putea fi afectat.

Să fie asta din cauza conceptului de metrou? :)


rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)

9 mai

1877 – Ziua proclamării Independeţei de Stat a României
1945 – Capitularea Germaniei – sfârşitul celui de-al doilea război mondial
1950 – Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei propune formarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (care a fost punctul de plecare către Uniunea Europeană de astăzi)
1990 – În Piaţa Universităţii, 68 oameni au făcut greva foamei pentru susţinerea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara

Eu am o versiune faină a imnului Europei, pe care am pus-o şi pe Trilulilu acum vreo 2 ani şi de atunci mi-au cerut-o o groază de oameni. Am să o împărtăşesc şi aici, pe blog.

Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.

rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)

Interviu în Stud-Life

Am apărut în numărul 2 al revistei Stud-Life, din luna aprilie.

Disclaimer: Ce-i pe prima pagină n-am zis eu, sunt vorbe de-ale mele din două contexte diferite care au fost alăturate pentru senzaţional (bănuiesc).

(click pentru mărire; scuze de zonele blurry, sunt din cauza diafragmei mari cu care a trebuit să fac poza în condiţiile proaste de iluminat)


rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)

De prin Dristor

Ieri când mergeam la facultate mi s-au intersectat drumurile cu o domnişoară foarte drăguţă pe care, din păcate, nu am putut să mi-o amintesc.
Ea, cum m-a văzut, mi-a afişat un zâmbet larg, iar eu mă uitam la ea ca prostul. După ce a trecut de mine cu câţiva paşi, s-a întors şi mi-a spus “Ceauuu”. M-am întors şi eu şi i-am spus ceva de genul “Ah, saluut”. Am plecat fără să mai întorc capul…

Fata avea o figură cunoscută, dar n-am nicio idee de unde. Era înaltă, avea părul lung şi negru şi buze faine.

Îmi pare rău că nu am întrebat-o cine e. Îmi pare rău şi că m-am comportat aşa ca un fraier.


rss mail Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)





Apasă repejor aici ca să vezi lovingvama cum trebuie. Apasă aici să intri în rând cu lumea bună, folosind FirefoxX

Creative Commons License
© 2007 - 2010 lovingvama
.