Ieri când mergeam la facultate mi s-au intersectat drumurile cu o domnişoară foarte drăguţă pe care, din păcate, nu am putut să mi-o amintesc.
Ea, cum m-a văzut, mi-a afişat un zâmbet larg, iar eu mă uitam la ea ca prostul. După ce a trecut de mine cu câţiva paşi, s-a întors şi mi-a spus “Ceauuu”. M-am întors şi eu şi i-am spus ceva de genul “Ah, saluut”. Am plecat fără să mai întorc capul…
Fata avea o figură cunoscută, dar n-am nicio idee de unde. Era înaltă, avea părul lung şi negru şi buze faine.
Îmi pare rău că nu am întrebat-o cine e. Îmi pare rău şi că m-am comportat aşa ca un fraier.
Eu ti-am spus ca ai momente cand te holbezi ca Gheorghe, fara sa zici nimic! Daca era femeia vietii tale?! Vezi ce-ai facut?! ntz ntz ntz….
Nu ştiu care Andreea eşti ca să te pot asocia cu un moment în care cineva mi-a spus că mă holbez ca Gheorghe
Dacă era femeia vieţii mele, am să o reîntâlnesc…
Să fi fost tu fata aia?
cu siguranta
Ba doctore…eu as fi scris articolul asta terminandu-l prin: “daca citesti asta si esti fata aceea…scrie-mi!”
Totusi acel “ceao” de import cu prost gust mi-ar da de gandit daca vreau sa ma mai gandesc la ea. Ca tot ii zici lovingvama blogului…hai sa ti-o pun astfel: “tu esti un delicat, aicea nu-i de tine”…asa ca saluta-le pe alea mai rafinate!
“Si-n rest, s’auzim numa’ de bine!(…)Si apoi(…)ba poete, nu mor caii cand vor cainii!”(vorbele lui Nichita)
“Ceaooo, Vlade!”
Mă dai gata
Dupa “ntz…” esti cumva Andreea Maria (Gh.)L. ?
Nu, Victore, nu-i ea. Asta-i moldoveancă de la Oneşti
Hmm…Onesti zici…abia astept sa trec iar podul Onestiului(pe motor)!