De prin Dristor

Ieri când mergeam la facultate mi s-au intersectat drumurile cu o domnișoară foarte drăguță pe care, din păcate, nu am putut să mi-o amintesc.
Ea, cum m-a văzut, mi-a afișat un zâmbet larg, iar eu mă uitam la ea ca prostul. După ce a trecut de mine cu câțiva pași, s-a întors și mi-a spus “Ceauuu”. M-am întors și eu și i-am spus ceva de genul “Ah, saluut”. Am plecat fără să mai întorc capul…

Fata avea o figură cunoscută, dar n-am nicio idee de unde. Era înaltă, avea părul lung și negru și buze faine.

Îmi pare rău că nu am întrebat-o cine e. Îmi pare rău și că m-am comportat așa ca un fraier.

10 Responses to “De prin Dristor”


Leave a Reply

You must login to post a comment.