Monthly Archive for June, 2009

No more Michael Jackson

Gata… ce vremuri când număram “Michael Jackson e nebun / I-a intrat o muscă-n cur / Bagă mâna după ea / Ieși afară dum-nea-ta“.

Michael Jackson a murit. Stop cardiac. 50 spre 51.
Îmi pare rău, nu știu de ce…

Vă las cu câteva piese care îmi plac. Prima dintre ele reprezintă cel mai bine stilul care l-a consacrat.

Poliția – un instrument de neîncredere

Să vă spun ce-am pățit cu nenii ăștia. Indirect, că eram pieton și urmăream traficul de pe trotuar :)

Mergeam înspre casă pe minunata mea stradă Baba Novac, care este prevăzută cu scuar de flori pe mijloc și cu câte două benzi pe sensul de mers.
Mașina poliției se deplasa în aceeași direcție ca și mine, pe banda a doua. În spatele ei, un BMW seria 3. Prima bandă fiind liberă, cel cu BMW-ul alege să depășească mașina poliției, fără să semnalizeze, ca mai apoi să se bage în fața lor, tot fără să semnalizeze.

Și-au continuat toți drumul de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu știu vouă, dar mie mi se pare în primul rând o nepăsare totală a poliției, iar în al doilea rând o nesimțire cruntă a utilizatorului de BMW.

Pentru mine, Poliția Română e 0. Dacă nu-s șpăgari sunt jegoși care dau amenzi pentru fapte închipuite, doar ca să-și facă rația. Dar asta numai atunci când stau la geană, nicidecum când sunt implicați și ei în trafic.

Și dacă tot veni vorba de fenomenul ăsta care presupune interzicerea folosirii semnalizării (dacă ești șmecher, desigur), să vă spun când am văzut un învățăcel într-ale condusului care a făcut dreapta pe strada mea, fără să semnalizeze, cu instructorul lângă el!!!

Aș avea de adresat niște cuvinte licențioase tuturor polițiștilor proști care nu știu să-și facă datoria, instructorilor care nu știu nici ei să conducă și celor care dau carnete de conducere pe bandă (să-mi crească șansele de a fi omorât de un prost), dar n-am să fac asta, pentru că nu-i place :)

Nana Mouskouri – Song for liberty (from Nabucco)

Pentru că eu plec prin munți, să vă las cu o melodie foarte frumoasă pe care obișnuiam să o ascult foarte des acum vreo 4-5 ani.

Și pentru că muntele este o doză de libertate, se potrivește și cu plecarea mea :) Enjoy, bă. :D

[media id=197 width=400 height=20]

Updates :)

Contrar aparențelor, să știți că n-am fost chiar extrem de leneș. Nici mie nu-mi place prea mult absența mea de pe blog, dar decât să scriu prostii (ca acum), mai bine nu scriu :)

Între timp am terminat sesiunea, am tras o fugă și până la mare (și m-am bronzat :D ), iar mâine plec la munte.

Am reînviat fotoblogul, pe care nu mai postasem de vreo 7 luni. Am pus trei articole noi și mai am încă vreo 80 de poze selectate pentru a fi publicate. Voi încerca să fiu oarecum constant, întrucât mare parte din munca de jos am făcut-o deja.
Mai verificați din când în când, eventual puteți să vă abonați la feed.

Vă pup, ne vedem :D

Radu Bercea

Ieri s-a lansat site-ul radubercea.com, care va fi un blog personal al domnului pictor Radu Bercea.

Puteți viziona pe site o expoziție de-ale sale, “Memoria retinei gulagului românesc“, în care a surprins suferințele îndurate de deținuții din lagărele de concentrare, el însuși fiind unul dintre ei. Vă recomand cu mare drag să vă uitați, pentru că nu o să vă pară rău.

Străini în noapte

Dacă țineți minte, scriam acum câteva luni despre piesa de teatru “Străini în noapte“.

Deși pe 16 iunie trebuia să fie ultima reprezentație, la cererea publicului se va mai juca de două ori: pe 22, respectiv 23 iunie.
Biletele au fost puse în vânzare astăzi la ora 12, pe vreaubilet.ro.

Săriți repede pe ele, că e păcat să pierdeți așa ceva. Și luați-vă locuri bune, nu o să vă pară rău dacă dați 50 de lei pe un bilet.

Return to sender

Scriam pe 26.05.2006, pe la 10 seara, un text cu titlul Declarație. Nu am trimis-o nimănui, pentru că nici nu era adresată cuiva în mod special. Era o combinație între niște sentimente pe care le aveam și niște vise :)
Știți, un EU real, o EA semi-fictivă…

Edit: recintind mai atent textul, mi-am dat seama că de fapt EA era formată din două ele :P

M-aș simți atât de gol pe dinăuntru dacă nu te-aș mai iubi… Viața mea întreagă s-ar nărui peste mine. Știi, poate că așa a trebuit să apari tu așa de-odată și să dai peste mine. De parcă nu-mi eram de-ajuns. Și chiar nu-mi eram de-ajuns… mă completezi atât de tare încât fără tine aș fi nimeni. O simt asta, și am simțit-o din prima clipă în care te-am văzut. Probabil voi mai simți mult timp. Și e atât de mult timp încât mi se pare prea puțin pentru a-ți arăta cat de mult te iubesc, eu, pe tine.

Tu ești visul meu, tu ești și realitatea mea. Însemni totul pentru mine. TU=½EU, poate chiar mai mult. Sunt atât de TU încât nu am crezut niciodată că am să ajung așa. Nu încetez să mă gândesc la tine, așa cum nu încetez să exist. Atunci când voi înceta să mai exist, voi înceta să mai gandesc… Poate… Cred… nu știu.

De ce te iubesc? Pentru că… Dar oare cât de mult te iubesc? Dacă cerul e senin, privește-l cu atenție, începe să numeri stelele… iar când vei termina să știi că te iubesc de n ori mai mult față de câte stele sunt, poate mai mult.

De ce îți scriu? Poate ți-ai pus întrebarea asta. E simplă, dar nu știu să-ți răspund. Cred că pur și simplu simt nevoia să-ți scriu. E o activitate ce nu o pot controla. Nu pot să mă opresc, încă.

Privesc acum o poză de a ta. Ești INCREDIBIL de FRUMOASÄ‚. Privirea ta continuă să mă uimească cu zi ce trece. În ochii tăi pot vedea cerul cum se oglindește, atât de senini sunt. Îmi place de tine când râzi, la fel de mult cum îmi place atunci când plâgi. Îmi place să te văd calmă, la fel de mult cum îmi place să te văd furioasă. Dar cel mai mult îmi place că ești TU, adică ½EU.

Cu toate că aș mai avea destul de multe să îți spun, nu-ți voi mai spune nimic.

Al tău, pe veci, EU

Semne de viață

Nu e ca și cum nu aș avea idei, dar trec printr-o perioadă în care nu fac nimic dar fac de toate, în același timp :)

Abia aștept să se termine sesiunea, să încep practica și apoi să-mi trăiesc ultima (sau penultima, cine știe) vacanță de copil.