Gata… ce vremuri când număram “Michael Jackson e nebun / I-a intrat o muscă-n cur / Bagă mâna după ea / Ieşi afară dum-nea-ta“.
Michael Jackson a murit. Stop cardiac. 50 spre 51.
Îmi pare rău, nu ştiu de ce…
Vă las cu câteva piese care îmi plac. Prima dintre ele reprezintă cel mai bine stilul care l-a consacrat.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Să vă spun ce-am păţit cu nenii ăştia. Indirect, că eram pieton şi urmăream traficul de pe trotuar 
Mergeam înspre casă pe minunata mea stradă Baba Novac, care este prevăzută cu scuar de flori pe mijloc şi cu câte două benzi pe sensul de mers.
Maşina poliţiei se deplasa în aceeaşi direcţie ca şi mine, pe banda a doua. În spatele ei, un BMW seria 3. Prima bandă fiind liberă, cel cu BMW-ul alege să depăşească maşina poliţiei, fără să semnalizeze, ca mai apoi să se bage în faţa lor, tot fără să semnalizeze.
Şi-au continuat toţi drumul de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu ştiu vouă, dar mie mi se pare în primul rând o nepăsare totală a poliţiei, iar în al doilea rând o nesimţire cruntă a utilizatorului de BMW.
Pentru mine, Poliţia Română e 0. Dacă nu-s şpăgari sunt jegoşi care dau amenzi pentru fapte închipuite, doar ca să-şi facă raţia. Dar asta numai atunci când stau la geană, nicidecum când sunt implicaţi şi ei în trafic.
Şi dacă tot veni vorba de fenomenul ăsta care presupune interzicerea folosirii semnalizării (dacă eşti şmecher, desigur), să vă spun când am văzut un învăţăcel într-ale condusului care a făcut dreapta pe strada mea, fără să semnalizeze, cu instructorul lângă el!!!
Aş avea de adresat nişte cuvinte licenţioase tuturor poliţiştilor proşti care nu ştiu să-şi facă datoria, instructorilor care nu ştiu nici ei să conducă şi celor care dau carnete de conducere pe bandă (să-mi crească şansele de a fi omorât de un prost), dar n-am să fac asta, pentru că nu-i place
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Pentru că eu plec prin munţi, să vă las cu o melodie foarte frumoasă pe care obişnuiam să o ascult foarte des acum vreo 4-5 ani.
Şi pentru că muntele este o doză de libertate, se potriveşte şi cu plecarea mea Enjoy, bă. 
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Contrar aparenţelor, să ştiţi că n-am fost chiar extrem de leneş. Nici mie nu-mi place prea mult absenţa mea de pe blog, dar decât să scriu prostii (ca acum), mai bine nu scriu
Între timp am terminat sesiunea, am tras o fugă şi până la mare (şi m-am bronzat ), iar mâine plec la munte.
Am reînviat fotoblogul, pe care nu mai postasem de vreo 7 luni. Am pus trei articole noi şi mai am încă vreo 80 de poze selectate pentru a fi publicate. Voi încerca să fiu oarecum constant, întrucât mare parte din munca de jos am făcut-o deja.
Mai verificaţi din când în când, eventual puteţi să vă abonaţi la feed.
Vă pup, ne vedem
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Ieri s-a lansat site-ul radubercea.com, care va fi un blog personal al domnului pictor Radu Bercea.
Puteţi viziona pe site o expoziţie de-ale sale, “Memoria retinei gulagului românesc“, în care a surprins suferinţele îndurate de deţinuţii din lagărele de concentrare, el însuşi fiind unul dintre ei. Vă recomand cu mare drag să vă uitaţi, pentru că nu o să vă pară rău.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Dacă ţineţi minte, scriam acum câteva luni despre piesa de teatru “Străini în noapte“.
Deşi pe 16 iunie trebuia să fie ultima reprezentaţie, la cererea publicului se va mai juca de două ori: pe 22, respectiv 23 iunie.
Biletele au fost puse în vânzare astăzi la ora 12, pe vreaubilet.ro.
Săriţi repede pe ele, că e păcat să pierdeţi aşa ceva. Şi luaţi-vă locuri bune, nu o să vă pară rău dacă daţi 50 de lei pe un bilet.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Scriam pe 26.05.2006, pe la 10 seara, un text cu titlul Declarație. Nu am trimis-o nimănui, pentru că nici nu era adresată cuiva în mod special. Era o combinaţie între nişte sentimente pe care le aveam şi nişte vise
Ştiţi, un EU real, o EA semi-fictivă…
Edit: recintind mai atent textul, mi-am dat seama că de fapt EA era formată din două ele 
M-aş simţi atât de gol pe dinăuntru dacă nu te-aş mai iubi… Viaţa mea întreagă s-ar nărui peste mine. Ştii, poate că aşa a trebuit să apari tu aşa de-odată şi să dai peste mine. De parcă nu-mi eram de-ajuns. Şi chiar nu-mi eram de-ajuns… mă completezi atât de tare încât fără tine aş fi nimeni. O simt asta, şi am simţit-o din prima clipă în care te-am văzut. Probabil voi mai simţi mult timp. Şi e atât de mult timp încât mi se pare prea puţin pentru a-ţi arăta cat de mult te iubesc, eu, pe tine.
Tu eşti visul meu, tu eşti şi realitatea mea. Însemni totul pentru mine. TU=½EU, poate chiar mai mult. Sunt atât de TU încât nu am crezut niciodată că am să ajung aşa. Nu încetez să mă gândesc la tine, aşa cum nu încetez să exist. Atunci când voi înceta să mai exist, voi înceta să mai gandesc… Poate… Cred… nu ştiu.
De ce te iubesc? Pentru că… Dar oare cât de mult te iubesc? Dacă cerul e senin, priveşte-l cu atenţie, începe să numeri stelele… iar când vei termina să ştii că te iubesc de n ori mai mult faţă de câte stele sunt, poate mai mult.
De ce îţi scriu? Poate ţi-ai pus întrebarea asta. E simplă, dar nu ştiu să-ţi răspund. Cred că pur şi simplu simt nevoia să-ţi scriu. E o activitate ce nu o pot controla. Nu pot să mă opresc, încă.
Privesc acum o poză de a ta. Eşti INCREDIBIL de FRUMOASĂ. Privirea ta continuă să mă uimească cu zi ce trece. În ochii tăi pot vedea cerul cum se oglindeşte, atât de senini sunt. Îmi place de tine când râzi, la fel de mult cum îmi place atunci când plâgi. Îmi place să te văd calmă, la fel de mult cum îmi place să te văd furioasă. Dar cel mai mult îmi place că eşti TU, adică ½EU.
Cu toate că aş mai avea destul de multe să îţi spun, nu-ţi voi mai spune nimic.
Al tău, pe veci, EU
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Nu e ca şi cum nu aş avea idei, dar trec printr-o perioadă în care nu fac nimic dar fac de toate, în acelaşi timp
Abia aştept să se termine sesiunea, să încep practica şi apoi să-mi trăiesc ultima (sau penultima, cine ştie) vacanţă de copil.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Apasă repejor aici ca să vezi lovingvama cum trebuie. Apasă aici să intri în rând cu lumea bună, folosind Firefox. X
Ultimele comentarii