Return to sender

Scriam pe 26.05.2006, pe la 10 seara, un text cu titlul Declarație. Nu am trimis-o nimănui, pentru că nici nu era adresată cuiva în mod special. Era o combinație între niște sentimente pe care le aveam și niște vise :)
Știți, un EU real, o EA semi-fictivă…

Edit: recintind mai atent textul, mi-am dat seama că de fapt EA era formată din două ele :P

M-aș simți atât de gol pe dinăuntru dacă nu te-aș mai iubi… Viața mea întreagă s-ar nărui peste mine. Știi, poate că așa a trebuit să apari tu așa de-odată și să dai peste mine. De parcă nu-mi eram de-ajuns. Și chiar nu-mi eram de-ajuns… mă completezi atât de tare încât fără tine aș fi nimeni. O simt asta, și am simțit-o din prima clipă în care te-am văzut. Probabil voi mai simți mult timp. Și e atât de mult timp încât mi se pare prea puțin pentru a-ți arăta cat de mult te iubesc, eu, pe tine.

Tu ești visul meu, tu ești și realitatea mea. Însemni totul pentru mine. TU=½EU, poate chiar mai mult. Sunt atât de TU încât nu am crezut niciodată că am să ajung așa. Nu încetez să mă gândesc la tine, așa cum nu încetez să exist. Atunci când voi înceta să mai exist, voi înceta să mai gandesc… Poate… Cred… nu știu.

De ce te iubesc? Pentru că… Dar oare cât de mult te iubesc? Dacă cerul e senin, privește-l cu atenție, începe să numeri stelele… iar când vei termina să știi că te iubesc de n ori mai mult față de câte stele sunt, poate mai mult.

De ce îți scriu? Poate ți-ai pus întrebarea asta. E simplă, dar nu știu să-ți răspund. Cred că pur și simplu simt nevoia să-ți scriu. E o activitate ce nu o pot controla. Nu pot să mă opresc, încă.

Privesc acum o poză de a ta. Ești INCREDIBIL de FRUMOASÄ‚. Privirea ta continuă să mă uimească cu zi ce trece. În ochii tăi pot vedea cerul cum se oglindește, atât de senini sunt. Îmi place de tine când râzi, la fel de mult cum îmi place atunci când plâgi. Îmi place să te văd calmă, la fel de mult cum îmi place să te văd furioasă. Dar cel mai mult îmi place că ești TU, adică ½EU.

Cu toate că aș mai avea destul de multe să îți spun, nu-ți voi mai spune nimic.

Al tău, pe veci, EU

8 thoughts on “Return to sender

    1. Vlady Post author

      Păi am zis acolo, că e o EA semi-fictivă. Adică era cineva pentru care aș fi scris o bună parte din “declarație”, dar forma finală care e și pe blog e cam exagerată :)

  1. Roxana

    Te-ai întrebat vreodată de ce oamenii sunt ca și unghiurile complementare? Și totuși spunem “loud and clear” că ne atrage contrariul. Nu știu cine minte mai frumos…
    Ar trebui să-ți dai seama ce egoist ești că o compari pe ea cu tine… De ce nu ai spus ca un altruist îndrăgostit că jumătate din Ea ești Tu?
    Men these days…
    Îmi amintești de primele mele împărtășiri pe blog. Mereu mă adresam Lui. Cred că și astăzi fac la fel, uneori.
    :P
    .-= Roxana a mai scris Regnul animal ““ versiunea studii superioare =-.

  2. Pingback: Dark-Daisy » Blog Archive » Scurte

Leave a Reply