Catren: prima încercare

Aseară, în bucătărie. Andrei cânta la chitară, iar eu, inspirat de muzica lui melodioasă, am compus pe loc o poezie:

E iarbă peste tot în jur
Și luna între stele,
Râdeau de se căcau pe ele
Că mă ștergeam la cur.

Orice asemănare cu Eminescu este pur întâmplătoare :))

Și fără nicio legătură, astăzi sărbătorim 160 de ani de la nașterea lui Eminescu. Eu nu prea sunt fan, mă enervează clișeele folosite când se vorbește despre el, dar cred că este frumos să amintim această zi și să vă arăt poeziile mele preferate de la el: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie și La mormântul lui Aaron Pumnul.

Țin minte, de când eram mic, că bunica îmi spunea ca un fel de banc:

Se făcea că îl oprește un polițai pe Eminescu și îi solicită să se legitimeze. Acesta îi spune că nu are acte la el, dar că îl cheamă Eminescu. Atunci, polițaiul îi spune:
– Bine, dacă ești într-adevăr el, compune-mi pe loc o poezie!

Într-o seară, colindând de unul singur pe stradă și fiind ușor matolit, marele Eminescu este oprit de un sergent. Pentru a-i face dovada că este într-adevăr el, Eminescu, polițaiul îi cere să-i compună pe loc 4 versuri. Eminescu se conformă:

“Iar tu, sergent de stradă
Cu fluierul la gât
Mai suflă-n p…a mă-tii,
Să-ți ție de urât.”

Am sunat-o pe bunica să o întreb, că nu mai țineam minte poezia. Oricum, am găsit ceva pe Google, dar știu sigur că bunica spunea altfel :))

5 Responses to “Catren: prima încercare”


Leave a Reply

You must login to post a comment.