Astăzi am pierdut vreo 70 de minute din viaţa mea cu filmul ăsta. Deşi are 90, am sărit peste vreo 20 în care toată lumea tăcea îndelung.

Serios acum, e plictisitor tare. Şi putea avea dialoguri faine, că era rost. În schimb, s-a preferat tăcerea. Şi nici măcar amuzant n-a fost, excepţie făcând momentele în care deţinutul îi spunea fetei pe care o ţinea sechestrată:
- Vrei să ieşi la o cafea cu mine?
- Da.
- Auzi, da’ tu ai prieten?
- Da.
- Şi ce, că doar numai bem o cafea…
… şi în care râdeam, cumva, de penibilul situaţiei.

Deci dacă tot a fost pană de idei, mergea mult mai bine un scurt metraj, care cred că era de mai mare efect.

Pe scurt, în film se întâmplă următoarele:
- el mai are 2 săptămâni până să fie eliberat
- vine mă-sa acasă şi vrea să-l ia pe frate-su cu ea în Italia
- el se opune acestei decizii
- vrea permisie, nu i se acordă
- atacă un gardian, sechestrează o fată, cere să vină mă-sa să-i jure că nu-l ia pe frate-su
- cere o maşină, evadează din închisoare şi merge cu fata la o cafea
- în timp ce erau la cafea, îi spune fetei că are buze frumoase şi “îi fură” un sărut
- se întoarce pe jos la închisoare, moment în care vin două dube cu mascaţi şi îl ridică

Eu am tras concluzia că el e un prost, pentru că nu merită să mai stai încă vreo 5-7 ani la mititica doar să nu-l ia mă-ta pe frate-tu. Că, de ceva, mergi şi-l recuperezi de îndată ce ieşi, pentru că dacă ăla rămâne, tu nu-l ajuţi cu nimic din închisoare.
Ah, şi încă ceva dubios: tipul avea 18 ani şi stătea deja de 4 ani la închisoare. Şi nu-nţeleg cum, pentru că minorii sunt duşi în centre de reeducare.

Acum, pentru cine nu l-a văzut, poate să facă fiecare cum vrea Eu zic că nu prea merită. Singura chestie care mi-a plăcut a fost jocul actorilor şi replicile naturale, că eram sătul de limbajul de lemn din majoritatea filmelor româneşti.