Astăzi se împlineşte 1 an (Only Hope) de când am început să cânt la chitară. Nu am evoluat aşa cum mi-aş fi dorit, dar, în mare, e bine.
Am avut multe satisfacţii, multe amintiri şi a reuşit să-mi alunge tristeţea când a fost cazul.
A durat vreo 7-8 ani să-mi cumpăr o chitară, ca mai apoi, în 3 luni, să-mi mai cumpăr încă două 
Eh, asta este. Mereu primul pas e cel mai greu.
Tot anul trecut, pe vremea asta, începeam să mă îndrăgostesc de cea mai deşteaptă fată frumoasă. Ştii tu 
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Aseară, în bucătărie. Andrei cânta la chitară, iar eu, inspirat de muzica lui melodioasă, am compus pe loc o poezie:
E iarbă peste tot în jur
Şi luna între stele,
Râdeau de se căcau pe ele
Că mă ştergeam la cur.
Orice asemănare cu Eminescu este pur întâmplătoare 
Şi fără nicio legătură, astăzi sărbătorim 160 de ani de la naşterea lui Eminescu. Eu nu prea sunt fan, mă enervează clişeele folosite când se vorbeşte despre el, dar cred că este frumos să amintim această zi şi să vă arăt poeziile mele preferate de la el: Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie şi La mormântul lui Aaron Pumnul.
Ţin minte, de când eram mic, că bunica îmi spunea ca un fel de banc:
Se făcea că îl opreşte un poliţai pe Eminescu şi îi solicită să se legitimeze. Acesta îi spune că nu are acte la el, dar că îl cheamă Eminescu. Atunci, poliţaiul îi spune:
- Bine, dacă eşti într-adevăr el, compune-mi pe loc o poezie!
Într-o seară, colindând de unul singur pe stradă şi fiind uşor matolit, marele Eminescu este oprit de un sergent. Pentru a-i face dovada că este într-adevăr el, Eminescu, poliţaiul îi cere să-i compună pe loc 4 versuri. Eminescu se conformă:
“Iar tu, sergent de stradă
Cu fluierul la gât
Mai suflă-n p…a mă-tii,
Să-ţi ţie de urât.”
Am sunat-o pe bunica să o întreb, că nu mai ţineam minte poezia. Oricum, am găsit ceva pe Google, dar ştiu sigur că bunica spunea altfel
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Sunt oarecum trist. Aşa eram acum doi ani. Împreună. Şi era frumos, cel puţin mie îmi plăcea. Şi mi-ar plăcea şi acum… Eu nu pot să aleg. Nu mă asociez şi nu-mi place să fiu asociat.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am o vorbă după care îmi place să mă ghidez: no hard feelings. Nu-i chiar atât de greu pe cât pare să treci peste nişte prostii.
Şi pentru că noul an va veni peste 2 ore şi jumătate, vă doresc să fiţi fericiţi. Nu doar acum, ci mereu.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Ultima dată când am ţi-am scris s-a întâmplat acum doi ani. Eh, atunci eram mai mic şi prost şi visam la cai verzi pe pereţi. Sau la cine ştie ce trup frumos sprijinit pe nişte picioare lungi 
Acum am coborât cu picioarele pe pământ. Am învăţat poate şi câteva chestii importante 
Anul acesta vreau să-mi îmbunătăţesc fotografiatul, iar pentru asta voi avea nevoie de un aparat nou. Nikon D90, aşa se numeşte. Este chiar cel de pe F64, fără obiectiv, cu gentuţă şi ceva card de memorie. În mod sigur mă va ajuta nespus de mult, întrucât constituie un important avans tehnologic.
Da, ştiu, sunt foarte materialist anul ăsta. Şi nici măcar nu-mi pare rău. Asta, desigur, nu înseamnă că nu mai visez. Ci doar că încerc să mă descurc singur cu visurile mele.
Eu ştiu că nu mă vei dezamăgi şi că ne vom revedea bucuroşi!
Pupici,
Vlad
Notă: pentru cei care vor să-şi asume rolul de moş, voi pune la dispoziţie contul meu deschis la ING.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Uff, şi încă ce sentimente mă încearcă.
Un gând de iarnă care ţine morţiş să le bată pe toate celelalte, alimentat de cele câteva colinde pe care mi le oferă Winamp-ul în fiecare zi pe modul amestecat şi de filmuleţele şi pozele din 4 ierni consecutive, pe care tocmai le-am privit…
Şi inevitabil mă gândesc şi la diferite dezamăgiri care s-au întâmplat în câte ierni, şi-mi trânteşte drăguţul ăsta de player Bonnie Tyler – It’s a heartache; cum nici nu se putea mai bine, nu?
Ar cam trebui să fie ultima… iarnă
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Unde-s zilele când mă striga la poartă să ies pe-afară, ca să ne mai pupăm puţin noaptea pe la colţuri?
Unde-s zilele când îi spuneam pentru prima dată ce simt pentru ea?
Unde-s zilele când mergeam pe tren şi ea era frumuşică şi blondă şi ne-am combinat prin mesaje? “Vrei să…?”
Unde-s zilele când ea era cea mai frumoasă şi era moartă după mine şi eu eram atât de prost încât nici nu-mi dădeam seama?
Unde-s zilele când puteam să văd cerul cum se oglindeşte în ochii ei negri?
Unde-s zilele când mă trezeam dimineaţa cu un mesaj de la ea?
Unde-s zilele când ea înseamna aproape jumătate din tot pentru mine?
Unde-s zilele când purtam discuţii interminabile, privindu-ne la webcam?
Unde-s zilele când venea singură la Bucureşti, într-o inconştienţă totală, doar ca să mă vadă?
Unde-s zilele când nu mai avea răbdare să ajung acasă pe mess şi mă suna de pe fix, doar să mai vorbim?
Eh, duse-s zilele. Acum e vremea nopţilor! 3F
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Parchez azi undeva pe Splaiul Unirii, la intrarea pe Lipscani. Acolo unde stau ţigani de ăştia care, vezi, te ajută să parchezi ca să marci banu’ că uite ce de ajutor sunt ei.
Şi găsesc loc liber, niciun cioroi pe lângă. Deci nu m-a “ajutat” nimeni. Ies din maşină şi vine unul în fugă spre mine.
- Ce vrei?
- O cinste, şefu’?
- Pentru?
- …
Chiar aşa, bă cioară, pentru ce? Da’ cine eşti tu să-ţi fac eu cinste? Da’ cine-s eu să-ţi fac cinste?
Dacă aş avea buletin dă Bucureşti, l-aş alege pe primul candidat la primărie care ar promite că stopează fenomenul ăsta. Nu e posibil, în tot centrul Bucureştiului e plin de rromi binevoitori.
Acolo la intrarea pe Lipscani e şi o gheretă în care stă un jandarm şi păzeşte o barieră, şi tot acolo un sediu ceva al jandarmeriei. Şi nu le face nimeni nimic.
Că ne-am obişnuit să le facem cinste, nu? Mama lor de jegoşi.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
… spălatul pe dinţi – una dintre cele mai drăguţe chestii pe care le pot face un băiat şi o fată, împreună. Şi mi se pare şi foarte intimă, cumva.
Adică… nu chiar ca duşul împreună, că ăla deja e intimitatea supremă, dar tot e foarte aparte.
Îmi aduc aminte nişte momente de vara trecută, din Bulgaria, când mă spălam pe dinţi alături de colega mea de cameră. Îmi plăcea foarte mult, şi chiar intenţionat o făceam amândoi în acelaşi timp, nu pentru că aşa se nimerea.
Chestia asta m-a făcut să mă simt foarte apropiat de ea. Bine, întâmplarea face că ea era foarte sexy, avea nişte picioare criminale (cum ar zice unii) şi părul creţ şi mie-mi plăcea să mă joc seara înainte de culcare cu mâna prin el. Şi era şi frumuşică.
Dar eu am fost atât de prost încât am ţinut cont mai mult decât ea că are prieten şi atât de laş încât n-am avut curajul s-o sărut.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Băi, am fost în Spania. Am plecat. Acum sunt în Belgia.
Sunt în vacanță, cum s-ar zice
Să știți că am să scriu… într-o zi. Și am să-mi instalez și Photoshop și am să mai bag poze noi pe fotoblog, că le am pregătite. See ya.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Într-o zi am să scriu tot ce nu am avut curaj să scriu. Şi tot ce încă nu am curaj să scriu. Sau ce am scris prea subtil.
Cross my heart
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Să vă spun ce-am păţit cu nenii ăştia. Indirect, că eram pieton şi urmăream traficul de pe trotuar
Mergeam înspre casă pe minunata mea stradă Baba Novac, care este prevăzută cu scuar de flori pe mijloc şi cu câte două benzi pe sensul de mers.
Maşina poliţiei se deplasa în aceeaşi direcţie ca şi mine, pe banda a doua. În spatele ei, un BMW seria 3. Prima bandă fiind liberă, cel cu BMW-ul alege să depăşească maşina poliţiei, fără să semnalizeze, ca mai apoi să se bage în faţa lor, tot fără să semnalizeze.
Şi-au continuat toţi drumul de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu ştiu vouă, dar mie mi se pare în primul rând o nepăsare totală a poliţiei, iar în al doilea rând o nesimţire cruntă a utilizatorului de BMW.
Pentru mine, Poliţia Română e 0. Dacă nu-s şpăgari sunt jegoşi care dau amenzi pentru fapte închipuite, doar ca să-şi facă raţia. Dar asta numai atunci când stau la geană, nicidecum când sunt implicaţi şi ei în trafic.
Şi dacă tot veni vorba de fenomenul ăsta care presupune interzicerea folosirii semnalizării (dacă eşti şmecher, desigur), să vă spun când am văzut un învăţăcel într-ale condusului care a făcut dreapta pe strada mea, fără să semnalizeze, cu instructorul lângă el!!!
Aş avea de adresat nişte cuvinte licenţioase tuturor poliţiştilor proşti care nu ştiu să-şi facă datoria, instructorilor care nu ştiu nici ei să conducă şi celor care dau carnete de conducere pe bandă (să-mi crească şansele de a fi omorât de un prost), dar n-am să fac asta, pentru că nu-i place
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Apasă repejor aici ca să vezi lovingvama cum trebuie. Apasă aici să intri în rând cu lumea bună, folosind Firefox. X
Ultimele comentarii