De la Gura Humorului până la Vama Veche…
Uitaţi-vă bine la fata din stânga. Ea va fi câştigătoarea Next topmodel by Cătălin Botezatu 
Are 14 ani…
Ambele fete din poză au primit paÅŸaportul pentru finală. Sunt înalte, arată grozav…
Aţi putea zice că fata din dreapta arată mai bine, că are ochii mai frumoşi. Dar eu simt că cea din stânga e aleasa. Are ceva foarte tare, impresionează prin atitudine inocentă şi are trăsături drăguţe, per total.
Rămâne de văzut ce se va întâmpla 
Ne facem liste de prieteni, bine-targetate pe anumite criterii stabilite de noi înşine. Spre exemplu:
Astea sunt listele mele, bazate pe:
– localităţile în care locuiesc sau din care provin majoritatea prietenilor
– anumite domenii de interes
– ÅŸcoli sau alte instituÅ£ii relevante
Desigur, un prieten poate să aparţină mai multor liste
Åži nici n-am să fac o listă “ConstanÅ£a” doar pentru că acolo am 3-4 cunoÅŸtinÅ£e. Trebuie să fie cât mai eficient gândite.
Pentru că nu vrem să fim nişte spameri, în primul rând. Şi nici nu vrem să deranjăm inutil prietenii noştri. Chit că îi cunoaştem sau nu, trebuie să-i respectăm.
ÃŽn al doilea rând, publicitatea trebuie targetată. Ca exemplu: eÅŸti PR la un club din TimiÅŸoara ÅŸi ai un concert de promovat; e logic că n-ai să inviÅ£i oameni de la BucureÅŸti, că nu vor veni. ExcepÅ£ie dacă vine Shakira sau… Inna, că ea nu cântă în Românica 
Iar în al treilea rând, pentru că ne este uÅŸor să găsim oamenii. Exemplu: vreau să văd ce a mai publicat un anume fotograf, dar am un lapsus în ceea ce priveÅŸte numele lui. Mă uit în lista “Foto”, arunc un ochi ÅŸi am ÅŸi poze, ÅŸi nume… totul devine mult mai simplu.
În al patrulea rând sună ca dracu, aşa-i? Parcă mereu sunt doar trei sau al patrulea e ultimul.
Vom spune, deci, în ultimul rând… putem să restricÅ£ionăm accesul la anumite statusuri sau fotografii unui grup întreg. Ceea ce poate fi folositor dacă vrei să-i înjuri pe colegii de serviciu ÅŸi ei să nu ÅŸtie
De astea ne ferim. Când vedem un text de genul: “Intră aici să vezi cum vei arăta peste 500 de ani” ÅŸi ne trimite către o aplicaÅ£ie care ne cere:
– să trimită mail direct la adresa corelată contului de facebook
– să posteze automat informaÅ£ii pe wall-ul nostru sau al prietenilor
– să ne acceseze datele oricând, chiar ÅŸi când nu folosim aplicaÅ£ia
… sau altele.
Când e vorba de permisiuni, trebuie să nu fim dobitoci şi să nu apăsăm Next fără să ne uităm. Ca exemplu, bănuiesc că ştiţi cu toţii rahatul ăla de aplicaţie care făcea evenimente, scria pe wall şi trimitea mesaje pe chat sau în mesageria internă. Enervantă la maxim, şi nu ştiu de ce a durat câteva zile bune până să o blocheze domnii administratori.
Să fim intelingenţi, da? Să tratăm lucrurile cu seriozitate şi să fim precauţi.
Şi ştiu că nu zic ceva nou sau ieşit din comun, dar chiar cred că articolul ăsta trebuie să-l citească foarte mulţi utilizatori ai facebook.
Recomandaţi, cum ar veni!
Pentru că mă amuză teribil, o mai pun o dată
Åži pentru că porneÅŸte automat orice ar fi, trebuie să intraÅ£i pe pagina articolului să vedeÅ£i felicitarea. Continue reading ‘Ho, ho, ho!’
Astăzi am pierdut vreo 70 de minute din viaţa mea cu filmul ăsta. Deşi are 90, am sărit peste vreo 20 în care toată lumea tăcea îndelung.
Serios acum, e plictisitor tare. Şi putea avea dialoguri faine, că era rost. În schimb, s-a preferat tăcerea. Şi nici măcar amuzant n-a fost, excepţie făcând momentele în care deţinutul îi spunea fetei pe care o ţinea sechestrată:
– Vrei să ieÅŸi la o cafea cu mine?
– Da.
– Auzi, da’ tu ai prieten?
– Da.
– Åži ce, că doar numai bem o cafea…
… ÅŸi în care râdeam, cumva, de penibilul situaÅ£iei.
Deci dacă tot a fost pană de idei, mergea mult mai bine un scurt metraj, care cred că era de mai mare efect.
Pe scurt, în film se întâmplă următoarele:
– el mai are 2 săptămâni până să fie eliberat
– vine mă-sa acasă ÅŸi vrea să-l ia pe frate-su cu ea în Italia
– el se opune acestei decizii
– vrea permisie, nu i se acordă
– atacă un gardian, sechestrează o fată, cere să vină mă-sa să-i jure că nu-l ia pe frate-su
– cere o maÅŸină, evadează din închisoare ÅŸi merge cu fata la o cafea
– în timp ce erau la cafea, îi spune fetei că are buze frumoase ÅŸi “îi fură” un sărut
– se întoarce pe jos la închisoare, moment în care vin două dube cu mascaÅ£i ÅŸi îl ridică
Eu am tras concluzia că el e un prost, pentru că nu merită să mai stai încă vreo 5-7 ani la mititica doar să nu-l ia mă-ta pe frate-tu. Că, de ceva, mergi şi-l recuperezi de îndată ce ieşi, pentru că dacă ăla rămâne, tu nu-l ajuţi cu nimic din închisoare.
Ah, şi încă ceva dubios: tipul avea 18 ani şi stătea deja de 4 ani la închisoare. Şi nu-nţeleg cum, pentru că minorii sunt duşi în centre de reeducare.
Acum, pentru cine nu l-a văzut, poate să facă fiecare cum vrea Eu zic că nu prea merită. Singura chestie care mi-a plăcut a fost jocul actorilor şi replicile naturale, că eram sătul de limbajul de lemn din majoritatea filmelor româneşti.
Astăzi se împlineşte 1 an (Only Hope) de când am început să cânt la chitară. Nu am evoluat aşa cum mi-aş fi dorit, dar, în mare, e bine.
Am avut multe satisfacţii, multe amintiri şi a reuşit să-mi alunge tristeţea când a fost cazul.
A durat vreo 7-8 ani să-mi cumpăr o chitară, ca mai apoi, în 3 luni, să-mi mai cumpăr încă două Eh, asta este. Mereu primul pas e cel mai greu.
Tot anul trecut, pe vremea asta, începeam să mă îndrăgostesc de cea mai deşteaptă fată frumoasă. Ştii tu 
Colegul meu, Andrei, a avut ideea anului 2010, şi anume aceea de a aduce la Bucureşti o muzicuţă uitată de ani prin cine ştie ce sertare. Şi am încercat să cânt la ea, iar acum încep să-mi dau seama tot mai bine cum e cu suflatul şi cu trasul aerului.
Ce am descoperit? Dacă sufli, ai o notă, dacă tragi exact de pe aceeaşi poziţie, ai nota următoare (cu un ton mai sus, deci).
Încă nu-mi dau seama cum e cu semitonurile, dar cred că sunt între notele principale. Nu am reuşit să cânt o gamă completă, iar detalii teoretice prea multe despre muzicuţa asta nu pot să găsesc, întrucât e ceva chinezărie cu 24 de găuri. Pe net găsesc doar despre alea mici, cu 10 găuri. Oricum, după ureche pot să cânt unele melodii
Un mic preview, să fie pentru când am să ajung meseriaş, să râd de mine.
Pentru cine nu recunoaşte, piesa este Lioară, lioară.
La ce trafic am avut cu pozele de pe pârtie, cât de prost trebuie să fii să nu-ţi dai seama că nu se mai afişează banner-ul pentru blogul foto??
Åži chiar mă gândeam… atâtea zile la rând să nu apese chiar nimeni, mai ales că doar articolul ăla a avut peste 1000 de vizualizări…
Mda, nu mă luaţi în seamă. Trebuia să mă descarc cumva.
Pentru că porneÅŸte automat orice ar fi, felicitarea se poate vizualiza doar dând click pe Continue reading ‘Felicitarea mea de MoÅŸ Crăciun pentru voi’
Apasă repejor aici ca să vezi lovingvama cum trebuie. Apasă aici să intri în rând cu lumea bună, folosind Firefox. X
Ultimele comentarii