O melodie foarte frumoasă, pe care am descoperit-o întâmplător, abia acum două zile. Nu este a lui, şi nici nu m-am documentat să văd cine cânta originalul, dar varianta asta îmi place foarte mult 
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
But I could never shoot down
My high-flying bird…
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Se pare că am şi uitat că pe blogul ăsta obişnuiam să mai încânt urechi cu muzică
O piesă pe care sigur o ştiţi toţi şi care mă face să vibrez acum.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Ştiu că deja mă întrec pe mine însumi, dar trebuie să pun şi piesa asta. Prea faină 
Florica Bradu – Lioară, lioară
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Gata… ce vremuri când număram “Michael Jackson e nebun / I-a intrat o muscă-n cur / Bagă mâna după ea / Ieşi afară dum-nea-ta“.
Michael Jackson a murit. Stop cardiac. 50 spre 51.
Îmi pare rău, nu ştiu de ce…
Vă las cu câteva piese care îmi plac. Prima dintre ele reprezintă cel mai bine stilul care l-a consacrat.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Pentru că eu plec prin munţi, să vă las cu o melodie foarte frumoasă pe care obişnuiam să o ascult foarte des acum vreo 4-5 ani.
Şi pentru că muntele este o doză de libertate, se potriveşte şi cu plecarea mea Enjoy, bă. 
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Pentru că piesa asta e foarte frumoasă, pentru că mai sunt două zile din luna mai şi pentru că nimic nu s-a întâmplat.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Îi mulțumesc Casandrei pentru că a împărtășit această melodie cu mine. Și pentru că mi-a plăcut, o pun și pe blog să se bucure și alții de ea (eventual).
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Ale Cristinei, desigur. (evenimentul a fost anunţat aici)
Mă aşteptam să fie frumos, dar aşteptările mi-au fost întrecute. Cred că înregistrările spun totul. Îmi pare rău că n-am avut prea multă memorie… 
Pentru cine vrea mai multe detalii (adică multe de tot), poate să citească pe sareaînbucate.
Vedeţi că sunt 3 filmuleţe!!
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Urmează, în premieră, o melodie compusă de mine. *urale din public*
Versurile sunt ale Andreiului şi pot fi găsite exact aici, împreună cu alte poezii şi muzici şi gânduri…
S-a întâmplat ca eu să citesc poezia “20 de ani de noi” şi să-mi sune a muzică. Şi fredonam pe-acolo versurile, am luat chitara şi am băgat câteva acorduri et voilà! După câteva repetiţii şi mici retuşuri, a ieşit ceea ce puteţi (sau aţi putut) asculta mai sus.
Andrei spune că varianta mea sună happy şi poezia nu e chiar aşa. Dar mie nu mi s-a părut chiar tristă…
Dacă interesează pe cineva, acordurile sunt:
|
Strofă:
|
Refren:
|
|||||
|
G
|
|||||
|
C
|
|||||
|
|
|||||
|
||||||
|
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Presupun că toată lumea a auzit de Zaraza, în caz contrar, să vă fie ruşine.
Pentru cine nu ştie: Zaraza este o melodie foarte celebră a perioadei interbelice, cântată de Cristian Vasile.
De ce zic “între ficţiune şi realitate”? Pentru că mulţi consideră ficţiunea o realitate, iar realitatea nu o ştiu deloc.
Povestea scrisă de Mircea Cărtărescu în cartea De ce iubim femeile a fost luată de bună de foarte multă lume, inclusiv de mine. Dar trebuie să vă dezamăgesc şi să vă mărturisesc că nu e adevărată. Sunt doar invenţii pentru o lectură plăcută.
Zaraza nu a existat niciodată, iar asta ar trebui să lămurească tot ce e neclar. Adică nu era nici prostituată, nici iubita lui Cristian Vasile, nici n-a fost omorâtă de Burilă din banda de la Bariera Vergului, când s-a dus să cumpere tutun. Nimic
Cristian Vasile nu a furat cenuşa Zarazei şi nici nu a înghiţit-o cu linguriţa. Nu şi-a ars nici corzile vocale cu terebentină.
A avut diverse probleme de sănătate, probleme cu femeile care îi voiau doar banii şi aşa a ajuns să se căsătorească cu o veche cunoştinţă de-ale lui, Rada Moldoveanu. Mai multe detalii puteţi citi aici.
În realitate, piesa este plagiată după un tango uruguayan, compus de Benjamin Tagle Lara şi care poartă acelaşi nume, Zaraza.
“A la huella, huella, zaraza / huella, huella guay!” – “Hai pe potecă, pe potecă boule/ Pe potecă, hăis!”. Cam aşa ar suna varianta originală, în care este vorba despre un bou la sfârşitul vieţii şi stăpânul trist care îşi aminteşte cum umblau ei doi pe câte poteci…
Eu am fost destul de mâhnit când am descoperit plagiatura, dar la vederea traducerii variantei originale, m-am mai înveselit puţin. Mult mai “fericită” varianta românească. Senzuală, cu versuri faine, care te fac să visezi…
Update: versurile au fost scrise de către Nicolae Kiriţescu, nicidecum de către Cristian Vasile
Zaraza a fost un hit la nivel mondial, dacă putem spune aşa, fiind adaptat în mai multe versiuni. Veţi vedea în playlist-ul de mai jos Ignacio Corsini – Zaraza, Cristian Vasile – Zaraza şi W.Gran & A.Harris – Gdy ghitara gra pioseknę.
Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Apasă repejor aici ca să vezi lovingvama cum trebuie. Apasă aici să intri în rând cu lumea bună, folosind Firefox. X
Ultimele comentarii