Tag Archive for 'Bacău'

Beznă peste Zimbru

Aseară s-a luat curentul în jur de 22:30. Și am stat… și am stat… s-a descărcat laptopul, după vreo oră jumate… s-a descărcat și Aifonul, după alte două ore… și tot n-a venit curentul. Mama a sunat să semnaleze defecțiunea chiar atunci și, ce drăguți, au spus că trimit imediat o echipă. Cred că s-au rătăcit pe drum, de n-au reușit să ajungă în 4 ore :|

Totuși, trebuie să recunosc că mi-a priit foarte bine această pană de curent: am adormit și eu la ora 2, ca oamenii cât de cât normali și am făcut și niște poze :D

Dacă vedeți lumini pe la geamuri în primele două poze, să știți că sunt de la lumânări, dar se văd foarte puternic pentru că am setat timpul de expunere 30s. Alte specificații tehnice: F 3.5, ISO 400 (nu știu de ce le-a făcut așa, că eu setasem 200).

Artificiuri, baby

Aseară s-a terminat festivalul berii și al micilor (și, între noi fie vorba, al manelelor), în Bacău. Și cum orice mega-show se termină cu artificii, s-au bucurat și ochii mei de spectacol. Și prin obiectivul aparatului, sper, ochii voștri :)

Am făcut vreo 150 de poze, dintre care am păstrat 40. Pentru blog am selectat cele mai drăguțe exemplare:

(știți povestea, click pentru calitate zeiss :) )

Continue reading ‘Artificiuri, baby’

Bacău (n-am alt titlu)

Sunt în Bacău, de ieri seară.

Un oraș plin de șmecheri. Nu cred că mai găsiți așa ceva în România. Aici tot amărâtu’ e șmecher și are mers de ăla legănat, cu mâinile destul de depărtate de corp și bicepșii încordați. Poartă adidași de firmă, care sunt foarte curați mereu (și să ai grijă să nu cumva să-l calci, că e nasoală treaba). Mă rog, cred că v-ați dat seama despre ce oameni vorbesc :)
Și dacă, din întâmplare, vreunul nu e șmecher… sigur are un prieten șmecher…

În rest, e același oraș: curățel, cu străzi destul de bune, semafoare noi, terase fancy și puține cluburi de noapte. Un oraș de care încă mă simt foarte legat dar în care nu îmi dorisem niciodată să vin.

Eu am ajuns la Bacău precum d-l Goe, care s-a mutat la București să scape de repetenție.

Ca să scurtez foarte mult: am fost prins jucându-mă pe laptop în timpul unei ore de chimie, în care erau invitați niște elevi din Luxemburg (care m-au dat în gât, de fapt) pentru schimb de experiență; urmare: doamna Zup a zis că dacă nu mă mut, nu mai trec clasa anul următor. Treaba asta a lansat o serie de discuții în cancelarie despre mine.

La matematică îmi ieșea media, după ce am fost prins copiind și luasem 1 (și domnul Cuza îmi spusese deja “silva, silvae, la toamnă, tatae”) :)

Atunci s-a trezit domnul Chichifoi (profesorul meu de fizică, care mă cunoștea de prin clasa a VI-a când îi dădeam eu o căruță de bani pe enciclopedii, că alea erau la modă atunci). La fizică stăteam cam prost: mai trebuia să primim o notă (din burtă, pe “activitatea” la oră), iar dacă luam 4 (sau 3, nu mai rețin), rămâneam corijent. Și atunci mi-a zis: “Lasă, dacă nu te-a lăsat domnul Cuza, te las eu”.

Și a venit mama, de la Bacău, și a vorbit cu ‘nea Șișifua (n.r. Chichifoi) să mă treacă, că mă mută.

La Gura Humorului nu puteam să rămân, pentru că era un singur liceu, iar eu, elev silitor și cu pretenții, trebuia să continui cu informatica. Mama a vrut mereu ca eu să fac liceul la Bacău, dar mie mi-a displăcut ideea de oraș mare și necunoscut. Cred că era mai bine dacă făceam aici de la început… dar, cine știe?!

Și să revenim din “scurta” paranteză în care îmi explic trecutul zbuciumat :)

De fiecare dată când vin la Bacău devin nostalgic după niște vremuri pe care atunci nu le-am perceput ca fiind extraordinare. Au trecut atât de repede încât nici nu mi-am dat seama că s-au întâmplat vreodată. Totuși, aici am iubit pentru prima dată, aici am avut cel mai tare prof de la liceu (căruia am să-i fac o vizită zilele astea; n.r. Barbu), aici mi-am făcut niște prieteni foarte buni. Toate acestea sunt lucruri care îmi amintesc cu plăcere de acea perioadă.

Berile în Savoy, plimbările prin parcul Cancicov… gata, că e târziu. Simțeam nevoia să fac o confesiune :)

Cel mai mult mă enervează că mama a instalat o antenă parabolică exact la geamul meu, și care îmi strică toată priveliștea pe care eu o admiram seara.