Tag Archive for 'Bucuresti'

Căţeii mei adoptivi

De aproape trei luni de când locuiesc în Bucureşti, am doi căţei adoptivi.

Să vi-i prezint!

Fetiţa

FetiţaNumele sugestiv ne dezvăluie instant că este reprezentanta sexului frumos.

Este foarte bătrână şi din cauza asta are ceva probleme psihice: o incomodează partea dorsală a corpului, prea des.
Totul începe cu un scărpinat prelung (deşi nu are purici), apoi cu un mârâit scurt îndreptat spre zona de care aminteam. Se opreşte, mai face câţiva paşi, iar mârâie, din ce în ce mai tare. Până ajunge să latre la fundul ei mai rău decât la un infractor. Latră cu ură, cumva.
Face asta în fiecare zi, şi mai rău, în fiecare noapte sau dimineaţă, înainte să mă trezesc eu. Deci nu-i rost de dormit cu geamul deschis, sub nicio formă :)

În rest, este un căţel normal. Manifestă afecţiune şi aşteaptă, la rându-i. Însă o face foarte discret.
Asta până când îi dai nas (la fel ca lui Ivan, care se suie pe divan), că apoi nu mai scapi de ea. Aşteaptă mângâiată şi îţi sare în braţe, dacă stai pe un scaun.

Tigruţu

TigruţuEl este mezinul şi are vreo 3 ani, după calculele mele. Deşi, după comportamentul afişat, n-ai crede :))

Hipersocial şi hiperactiv, cred că astea sunt cuvintele care îl descriu cel mai bine. Primul lucru pe care îl făcea când intra o persoană în curte era să sară, şi imaginaţi-vă ce drăguţ era când ploua. Ah, iar în unele cazuri, când sărea, manifesta tendinţe sexuale incontrolabile, indiferent de sexul persoanei.
Vrea tot timpul să fie băgat în seamă, este foarte gelos când îi acord atenţie Fetiţei, chiar şi în situaţia în care folosesc câte o mână pentru fiecare. El le vrea pe ambele.
Dacă îl ignori vine şi te miroase, te linge, te muşcă încet de mână, face orice să atragă atenţia.

Are un look deosebit, sprânceana de la ochiul stâng (probabil o anomalie genetică) îi conferă unicitate. L-aş recunoaşte cu uşurintă printre alţi 1.000 de câini.

Aplicând diverse tratamente de recompensare, dar ÅŸi coercitive, am reuÅŸit să-l fac să nu mai sară. Cel puÅ£in nu pe mine… când e vorba de alÅ£i oameni, încă mai am unele probleme. Dar progresăm :)
De asemenea, am reuÅŸit să-l învăţ comanda “fii cuminte”. “Nu-i voie”, în schimb, pare să nu priceapă prea bine ÅŸi n-am idee de ce.
Şi, deloc neimportant, i-am creat o barieră virtuală în pragul uşii. Cred că nu mai intră în casă, nici să-l chemi! :))

Problema

Trebuie să plec din această locuinţă temporară, pe 26 iunie, pentru că urmează să fie închiriată unei familii.
Şi, oarecum, mi se rupe că mă mut. Am început să mă obişnuiesc cu mutările, deşi nu-mi plac deloc.

Dar, în acelaÅŸi timp, mi se rupe inima că plec ÅŸi mă despart de căţeii mei adoptivi, după timpul ăsta petrecut alături de ei. E incredibil cât de tare te poÅ£i ataÅŸa de niÅŸte animale…
Cine va veni aici va iubi câinii? O să-i mângâie, să simtă şi ei că trăiesc alături de oameni, nu în sălbăticie?
O să asculte căţeii de noii stăpâni?

Oare îi voi mai revedea vreodată? :(

Continue reading ‘Căţeii mei adoptivi’

Slalom printre căcaţi

La următoarea desfăşurare a jocurilor olimpice, care vor avea loc la Londra în 2012, se va introduce o probă nouă, inedită pentru majoritatea oamenilor.

Denumită scurt slalom printre căcaţi, proba constă în ocolirea cât mai iscusită a căcaţilor de pe alei, într-o zonă rezidenţială special amenajată. Pentru aceasta vor fi aduşi 100 de moşnegi din România împreună cu animalele lor de companie, care vor beneficia de cazare gratuită în acel cartier timp de o lună. Succesul va fi garantat!

Departajarea concurenţilor se va face măsurând greutatea căcatului de pe talpă.
Dacă vor reuÅŸi mai mulÅ£i să termine traseul fără să se murdărească, vor participa la o probă de departajare organizată tocmai în Å£ara mamă a acestui sport, România – mai exact în BucureÅŸti, zona Panduri – 13 septembrie.
În schimb, dacă cineva este atât de imprudent încât să se murdărească mai sus de talpă, va fi descalificat pe loc, fără dreptul de a mai continua traseul.

P.S. În sfârşit vom avea un sport la care vom excela!

Defulări

‘tu-Å£i vangheaua mă-tii, Marean… care te-o fi pus primar la mine în sector?

Să vă ia mama naibii, nesimÅ£iÅ£ii dracului care cereÅ£i 5 lei pe-un litru de lapte, în măsura în care îl cumpăraÅ£i de la ţărani cu 50 de bani ÅŸi apoi scoateÅ£i ce-i mai bun din el…

Edit (că uitasem): Nu pot să suport jegoşii ăştia de taximetrişti care vor să te fure pe faţă. Păi cum să-mi ofere preţul de 40 de lei pentru o călătorie de 8 lei??

Edit major: Am schimbat numele articolului din Refulări în Defulări, ca urmare a intervenţiei prietenului meu George. El mi-a atras atenţia că acesta ar fi termenul potrivit, iar eu am fost de acord. Mulţumesc, George :*

Dexonline: a refulaa defula

Guerilla Verde la Serile FJSC

Nu trebuie să lipsiţi de la această ediţie a Serilor FJSC, întrucât va fi una foarte importantă. Cred că simplul fapt că se vor desfăşura în amfiteatrul R3 de la Facultatea de Chimie şi nu la sala 614 de la FJSC spune foarte multe :)
Luni, 26.10.2009, ora 18:30. Be there!

Cea de-a doua ediţie a Caravanei “Guerilla Verde” va avea loc între 26 octombrie şi 2 noiembrie.

Caravana va porni din Bucureşti şi se va opri în alte cinci oraşe din ţară: Vaslui, Iaşi, Piatra Neamţ, Bacău şi Sibiu. “Guerilla Verde” e un proiect educaţional, dedicat elevilor şi studenţilor, accesul tinerilor în sălile de proiecţie a filmelor fiind gratuit. Participanţii vor avea ocazia să discute cu reprezentanţii ONG-urilor partenere pe marginea subiectelor abordate de filme precum “Home”, “11th Hour” sau “An Inconvenient Truth”.

Pe lângă ONG-urile partenere, la această proiecţie va participa şi Cristian Lascu, redactor-şef al revistei “National Geographic”.

Caravana “Guerilla Verde” este susţinută de partenerii: ANPM, Asociaţia Environ, primăriile şi Consiliile Locale de pe traseul caravanei, FJSC, Asociaţia ECO TIC, Silver Mall Vaslui, Colegiul Naţional şi Catedra de biologie “Emil Racoviţă” Iaşi, Colegiul Naţional “Petru Rareş“ Piatra Neamţ, Colegiul Tehnic de Comunicaţii “Nicolae Vasilescu-Karpen” Bacău, Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu. Ambele ediţii ale caravanei fac parte dintr-un proiect mai amplu, numit generic BETI (Better Education Through Innovation), care îşi propune să contribuie la educaţia prin intermediul filmului.

O cinste, ÅŸefu’?

Parchez azi undeva pe Splaiul Unirii, la intrarea pe Lipscani. Acolo unde stau Å£igani de ăştia care, vezi, te ajută să parchezi ca să marci banu’ că uite ce de ajutor sunt ei.
Åži găsesc loc liber, niciun cioroi pe lângă. Deci nu m-a “ajutat” nimeni. Ies din maÅŸină ÅŸi vine unul în fugă spre mine.

– Ce vrei?
– O cinste, ÅŸefu’?
– Pentru?
– …

Chiar aÅŸa, bă cioară, pentru ce? Da’ cine eÅŸti tu să-Å£i fac eu cinste? Da’ cine-s eu să-Å£i fac cinste?

Dacă aş avea buletin dă Bucureşti, l-aş alege pe primul candidat la primărie care ar promite că stopează fenomenul ăsta. Nu e posibil, în tot centrul Bucureştiului e plin de rromi binevoitori.

Acolo la intrarea pe Lipscani e şi o gheretă în care stă un jandarm şi păzeşte o barieră, şi tot acolo un sediu ceva al jandarmeriei. Şi nu le face nimeni nimic.

Că ne-am obişnuit să le facem cinste, nu? Mama lor de jegoşi.

Ultima oră

Teatrul Naţional Bucureşti, sala mare. Şi pe cât de mare, pe atât de plină :)

Am fost împreună cu câţiva colegi de grupă de la facultate, la recomandarea domnului Val Vâlcu. Asta pentru că e singura piesă care se joacă şi are legătură cu jurnalismul pe care noi îl studiem cu mândrie. Ultima oră

Un profesor aflat într-o căutare romantică, pe urmele lui Alexandru Macedon, nimereşte în jungla presei româneşti interbelice. Prin ciocnirea dintre două lumi diametral opuse, Mihail Sebastian reuşeşte să construiască o satiră plină de vervă. O cuceritoare poveste de dragoste, în mijlocul unei lumi fără scrupule, nu foarte diferită de cea în care trăim.

Puternicul om de afaceri Grigore BucÅŸan pregăteÅŸte o mare lovitură financiară în domeniul cerealelor. Pentru a-ÅŸi atinge scopul corupe miniÅŸtrii, mituieÅŸte ziariÅŸti, mânuieÅŸte destine. ÃŽntâmplător însă îşi intersectează traiectoria socială cu modestul, cinstitul ÅŸi visătorul profesor de istorie Alexandru Andronic, fascinat nu de bani, nu de putere ci de… Alexandru Macedon. Ce alt final decât o adevărată “lovitură de teatru” poate avea o asemenea întâlnire, când între cei doi intervine ÅŸi o femeie frumoasă?

Mi-a plăcut că a fost surprinsă foarte bine schimbarea politicii editoriale în funcÅ£ie de cum vor mai marii… scrie-l de bine, scrie-l de rău, scrie-l de bine, scrie-l de rău, nu vezi că mă enervează? :)

Mircea Albulescu, Claudiu Bleonţ, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ilinca Goia. Oamenii ăştia chiar sunt talentaţi, vă garantez eu. Per total, Ultima oră este o piesă frumoasă, care merită văzută.

A fost jucată pentru prima dată în 1955, sub numele Afacerea Protar, cu Radu Beligan în rolul profesorului Andronic.

P.S. Nu uitaţi de telefoanele mobile :)

Străini în noapte

Pe 9 martie am fost la Opera Naţională Bucureşti pentru spectacolul de teatru Străini în noapte.

Recomandarea mi-a făcut-o fratele meu, care mi-a zis că trebuie neapărat să merg să o văd.
Şi cum mă plimbam cu Andrei prin Unirii, am trecut pe lângă un centru de vânzări de bilete la diferite evenimente. Nu-i mai ştiu numele. vreaubilet.ro, s-ar putea. Mi-a sărit în ochi afişul pentru piesă şi nu m-am gândit prea mult până să-mi cumpăr bilet.

Păi, să vă spun. Florin Piersic şi Emilia Popescu, în regia lui Radu Beligan. E de-ajuns? :)

Începutul pare a fi destul de slab, chiar puţin plictisitor pe alocuri. Apoi intervin unele schimbări care ajung să te ţină cu sufletul la gură. Ceea ce este cu adevărat impresionant la piesa asta reprezintă trecerile bruşte de la o stare la alta şi finalul total imprevizibil.
Dacă unele părţi le-am intuit destul de uşor, la final chiar nu mă aşteptam. Nu are rost să spun mai mult, pentru că aş strica tot farmecul.

În încheiere, vreau să rog toţi cititorii acestui articol să îşi închidă naibii telefoanele mobile când merg la teatru!! (sau să facă tot ce le stă în putinţă să nu se audă sunând)

Shaworma de la Dristor

Pentru că tot stau pe-aproape şi în fiecare zi folosesc staţia de metrou Dristor, m-am gândit să încerc şi eu celebra shawormerie. Ştiţi voi, acolo unde au găsit 7 tipuri de spermă în sosul alb (sau câte or fi găsit).

Au un sistem bine pus la punct pentru trafic intens de fomişti şi mulţi angajaţi. Prezentarea e ok, pare curat, toate bune şi frumoase.

Când am plătit, am spus că vreau o shaworma de aia la 16 lei. Åži… când am văzut cât de mică e lipia, am rămas :O what dă fuck?! L-am întrebat pe gagiu: “asta-i shaworma mare?” El mi-a răspuns că este universală. Nu mică, nu mare.

Am înghiţit în sec. Am mâncat, mi s-a părut obişnuit, nimic ieşit din comun (poate nu mai folosesc elementul magic din sosul alb, care-i dădea savoarea).

Concluzia: mult prea mică şi prea scumpă. Pot să o cataloghez drept shawormerie de fiţe :))

“Fată, ai mâncat shaworma de la Dristor? Hai fată, că acolo mănâncă toÅ£i ÅŸmecherii..” bla bla

E prima şi ultima dată.

Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi

Copii dispăruţiParcul A.I. Cuza, duminică, 25 mai 2008-Focus marchează Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi şi un an de activitate. Evenimentul este realizat cu sprijinul Reprezentanţei Unicef în România.
Oricine poate participă, între orele 11:00-17:00.
Un labirint, simbol al sentimentului pe care îl au copii atunci când se rătăcesc şi nu mai găsesc drumul înapoi spre casă, susţinut de o poveste despre aceşti copii; spectacole de teatru de păpuşi „Hansel şi Gretel” şi „Naiul fermecat”, ambele poveşti fiind legate de ideea de copii care se rătăcesc; pantomimă, concurs de grafitti şi desene pe asfalt sunt doar câteva dintre activităţile pregătite pentru participanţi.

Scopul acestui eveniment este acela de a trage un semnal de alarmă şi de asemenea, de a direcţiona atenţia publicului asupra importanţei problematicii copiilor dispăruţi, rapititi sau exploatati sexual. Tuturor ar trebui să ne pese că numărul copiilor dispăruţi este în creştere, că există răpitori sau pedofili mai mulţi decât ş-ar putea crede, că odată cu apariţia internetului pornografia cu minori a luat amploare şi afectează întreagă lume.

„Dispariţia şi exploatarea sexuală a copiilor este o realitate cruntă, care a depăşit de mult frontierele unei singure ţări. Vorbim despre un fenomen care din păcate ia amploare deşi cu greu ş-ar putea imagina un fapt mai dureros decât acela al copiilor dispăruţi sau abuzaţi sexual”, spune Mihaela Geoană – Preşedinte Focus.

Despre Ziua internaţională a copiilor dispăruţi
Acestă zi a început să fie celebrată în Canada, din 1986, la iniţiativa Organizaţiei „Copiii dispăruţi” şi la nivel internaţional, tot din 1986, la iniţiativa Crucii Roşii Internaţionale, pe fondul înmulţirii alarmante a cazurilor de dispariţii în rândul copiilor.

În toată lumea, la 25 mai, sunt organizate meşe rotunde pe temă copiilor daţi dispăruţi, sunt răspândite mesaje de solidaritate cu familiile acestora, prin mass media sau pe străzile marilor oraşe, sunt înălţate baloane colorate că semn al speranţei.
Din 1995, simbolul acestei zile este floarea de „nu-mă-uita”.

BucureÅŸtiul meu e verde; al vostru cum e?

Nu ÅŸtiu de ce se vorbeÅŸte atât de mult despre BucureÅŸti ca fiind oraÅŸul de beton… am auzit asta atât de mult, că mi-a ieÅŸit pe ochi.

Eu mă uit pe geam şi văd verde peste tot.

Vest:

Vouă chiar vi se pare un oraş de beton?

Câţi ÅŸtiu că BucureÅŸtiul are cel mai mare parc din interiorul unui oraÅŸ din Europa (Herăstrău – 110 ha). Câţi merg în Herăstrău? Stăm ÅŸi ne plângem că n-avem verdeaţă, dar ne este lene să ne miÅŸcăm fundurile până în parc…

Est:

Eu aÅŸ zice:

  • să se facă curăţenie dumnezeieÅŸte;
  • să găsim un coÅŸ de gunoi măcar din doi în doi stâlpi;
  • să se facă bandă specială pentru transportul în comun ÅŸi taxi pe toate arterele principale;
  • să se introducă o taxă consistentă de tranzitare a centrului. Chestia asta ar fi bestială, având în vedere că mai toată lumea care merge cu maÅŸina la serviciu trece prin acea zonă. Cred că această măsură ar descongestiona traficul într-o foarte mare proporÅ£ie.

Nord:

Aşa ar trebui să arate Bucureştiul meu verde: curat şi aerisit!

ÃŽn pădure la Băneasa…

-= partea 1 =-

Pe vremea când dance-ul se contopea cu primele manele, era o piesă care suna cam aşa:

În pădure la Băneasa /bis
Mi-au furat hoÅ£ii nevasta, noaptea pe la 3…
Las’ s-o fure /bis
Păi ce că’ta proasta-n pădure, noaptea pe la 3…

Bun… piesa asta era un fel de manelo-populară-dance, foarte drăguţă. Mi-am adus aminte de ea, astăzi, în timp ce mergeam prin acea pădure ÅŸi simÅ£eam nevoia s-o împărtăşesc… :)) (cine o vrea, să-mi zică ÅŸi i-o trimit :)) )

-= partea 2 =-

Una scurtă, în timp ce mâncam (precizez că am fost 3 băieţi :P )

Vali: Băi, ce frumos e; cântă muzica (de la telefonul agăţat pe o creangă), păsărelele ciripesc…
Eu: Avem femei…
Vali: Da, da, în suflet!

=))

-= partea 3 =-

Semnul ăla ce vrea să însemne? AtenÅ£ie, avioane? :)) Hmm… poate se referă la MIG-uri =))




Apasă repejor aici ca să vezi lovingvama cum trebuie. Apasă aici să intri în rând cu lumea bună, folosind FirefoxX