Tag Archive for 'Bucuresti'

Cățeii mei adoptivi

De aproape trei luni de când locuiesc în București, am doi căței adoptivi.

Să vi-i prezint!

Fetița

FetițaNumele sugestiv ne dezvăluie instant că este reprezentanta sexului frumos.

Este foarte bătrână și din cauza asta are ceva probleme psihice: o incomodează partea dorsală a corpului, prea des.
Totul începe cu un scărpinat prelung (deși nu are purici), apoi cu un mârâit scurt îndreptat spre zona de care aminteam. Se oprește, mai face câțiva pași, iar mârâie, din ce în ce mai tare. Până ajunge să latre la fundul ei mai rău decât la un infractor. Latră cu ură, cumva.
Face asta în fiecare zi, și mai rău, în fiecare noapte sau dimineață, înainte să mă trezesc eu. Deci nu-i rost de dormit cu geamul deschis, sub nicio formă :)

În rest, este un cățel normal. Manifestă afecțiune și așteaptă, la rându-i. Însă o face foarte discret.
Asta până când îi dai nas (la fel ca lui Ivan, care se suie pe divan), că apoi nu mai scapi de ea. Așteaptă mângâiată și îți sare în brațe, dacă stai pe un scaun.

Tigruțu

TigruțuEl este mezinul și are vreo 3 ani, după calculele mele. Deși, după comportamentul afișat, n-ai crede :))

Hipersocial și hiperactiv, cred că astea sunt cuvintele care îl descriu cel mai bine. Primul lucru pe care îl făcea când intra o persoană în curte era să sară, și imaginați-vă ce drăguț era când ploua. Ah, iar în unele cazuri, când sărea, manifesta tendințe sexuale incontrolabile, indiferent de sexul persoanei.
Vrea tot timpul să fie băgat în seamă, este foarte gelos când îi acord atenție Fetiței, chiar și în situația în care folosesc câte o mână pentru fiecare. El le vrea pe ambele.
Dacă îl ignori vine și te miroase, te linge, te mușcă încet de mână, face orice să atragă atenția.

Are un look deosebit, sprânceana de la ochiul stâng (probabil o anomalie genetică) îi conferă unicitate. L-aș recunoaște cu ușurintă printre alți 1.000 de câini.

Aplicând diverse tratamente de recompensare, dar și coercitive, am reușit să-l fac să nu mai sară. Cel puțin nu pe mine… când e vorba de alți oameni, încă mai am unele probleme. Dar progresăm :)
De asemenea, am reușit să-l învăț comanda “fii cuminte”. “Nu-i voie”, în schimb, pare să nu priceapă prea bine și n-am idee de ce.
Și, deloc neimportant, i-am creat o barieră virtuală în pragul ușii. Cred că nu mai intră în casă, nici să-l chemi! :))

Problema

Trebuie să plec din această locuință temporară, pe 26 iunie, pentru că urmează să fie închiriată unei familii.
Și, oarecum, mi se rupe că mă mut. Am început să mă obișnuiesc cu mutările, deși nu-mi plac deloc.

Dar, în același timp, mi se rupe inima că plec și mă despart de cățeii mei adoptivi, după timpul ăsta petrecut alături de ei. E incredibil cât de tare te poți atașa de niște animale…
Cine va veni aici va iubi câinii? O să-i mângâie, să simtă și ei că trăiesc alături de oameni, nu în sălbăticie?
O să asculte cățeii de noii stăpâni?

Oare îi voi mai revedea vreodată? :(

Continue reading ‘Cățeii mei adoptivi’

Slalom printre căcați

La următoarea desfășurare a jocurilor olimpice, care vor avea loc la Londra în 2012, se va introduce o probă nouă, inedită pentru majoritatea oamenilor.

Denumită scurt slalom printre căcați, proba constă în ocolirea cât mai iscusită a căcaților de pe alei, într-o zonă rezidențială special amenajată. Pentru aceasta vor fi aduși 100 de moșnegi din România împreună cu animalele lor de companie, care vor beneficia de cazare gratuită în acel cartier timp de o lună. Succesul va fi garantat!

Departajarea concurenților se va face măsurând greutatea căcatului de pe talpă.
Dacă vor reuși mai mulți să termine traseul fără să se murdărească, vor participa la o probă de departajare organizată tocmai în țara mamă a acestui sport, România – mai exact în București, zona Panduri – 13 septembrie.
În schimb, dacă cineva este atât de imprudent încât să se murdărească mai sus de talpă, va fi descalificat pe loc, fără dreptul de a mai continua traseul.

P.S. În sfârșit vom avea un sport la care vom excela!

Defulări

‘tu-ți vangheaua mă-tii, Marean… care te-o fi pus primar la mine în sector?

Să vă ia mama naibii, nesimțiții dracului care cereți 5 lei pe-un litru de lapte, în măsura în care îl cumpărați de la țărani cu 50 de bani și apoi scoateți ce-i mai bun din el…

Edit (că uitasem): Nu pot să suport jegoșii ăștia de taximetriști care vor să te fure pe față. Păi cum să-mi ofere prețul de 40 de lei pentru o călătorie de 8 lei??

Edit major: Am schimbat numele articolului din Refulări în Defulări, ca urmare a intervenției prietenului meu George. El mi-a atras atenția că acesta ar fi termenul potrivit, iar eu am fost de acord. Mulțumesc, George :*

Dexonline: a refulaa defula

Guerilla Verde la Serile FJSC

Nu trebuie să lipsiți de la această ediție a Serilor FJSC, întrucât va fi una foarte importantă. Cred că simplul fapt că se vor desfășura în amfiteatrul R3 de la Facultatea de Chimie și nu la sala 614 de la FJSC spune foarte multe :)
Luni, 26.10.2009, ora 18:30. Be there!

Cea de-a doua ediție a Caravanei “Guerilla Verde” va avea loc între 26 octombrie și 2 noiembrie.

Caravana va porni din București și se va opri în alte cinci orașe din țară: Vaslui, Iași, Piatra Neamț, Bacău și Sibiu. “Guerilla Verde” e un proiect educațional, dedicat elevilor și studenților, accesul tinerilor în sălile de proiecție a filmelor fiind gratuit. Participanții vor avea ocazia să discute cu reprezentanții ONG-urilor partenere pe marginea subiectelor abordate de filme precum “Home”, “11th Hour” sau “An Inconvenient Truth”.

Pe lângă ONG-urile partenere, la această proiecție va participa și Cristian Lascu, redactor-șef al revistei “National Geographic”.

Caravana “Guerilla Verde” este susținută de partenerii: ANPM, Asociația Environ, primăriile și Consiliile Locale de pe traseul caravanei, FJSC, Asociația ECO TIC, Silver Mall Vaslui, Colegiul Național și Catedra de biologie “Emil Racoviță” Iași, Colegiul Național “Petru Rareș” Piatra Neamț, Colegiul Tehnic de Comunicații “Nicolae Vasilescu-Karpen” Bacău, Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu. Ambele ediții ale caravanei fac parte dintr-un proiect mai amplu, numit generic BETI (Better Education Through Innovation), care își propune să contribuie la educația prin intermediul filmului.

O cinste, șefu’?

Parchez azi undeva pe Splaiul Unirii, la intrarea pe Lipscani. Acolo unde stau țigani de ăștia care, vezi, te ajută să parchezi ca să marci banu’ că uite ce de ajutor sunt ei.
Și găsesc loc liber, niciun cioroi pe lângă. Deci nu m-a “ajutat” nimeni. Ies din mașină și vine unul în fugă spre mine.

– Ce vrei?
– O cinste, șefu’?
– Pentru?
– …

Chiar așa, bă cioară, pentru ce? Da’ cine ești tu să-ți fac eu cinste? Da’ cine-s eu să-ți fac cinste?

Dacă aș avea buletin dă București, l-aș alege pe primul candidat la primărie care ar promite că stopează fenomenul ăsta. Nu e posibil, în tot centrul Bucureștiului e plin de rromi binevoitori.

Acolo la intrarea pe Lipscani e și o gheretă în care stă un jandarm și păzește o barieră, și tot acolo un sediu ceva al jandarmeriei. Și nu le face nimeni nimic.

Că ne-am obișnuit să le facem cinste, nu? Mama lor de jegoși.

Ultima oră

Teatrul Național București, sala mare. Și pe cât de mare, pe atât de plină :)

Am fost împreună cu câțiva colegi de grupă de la facultate, la recomandarea domnului Val Vâlcu. Asta pentru că e singura piesă care se joacă și are legătură cu jurnalismul pe care noi îl studiem cu mândrie. Ultima oră

Un profesor aflat într-o căutare romantică, pe urmele lui Alexandru Macedon, nimerește în jungla presei românești interbelice. Prin ciocnirea dintre două lumi diametral opuse, Mihail Sebastian reușește să construiască o satiră plină de vervă. O cuceritoare poveste de dragoste, în mijlocul unei lumi fără scrupule, nu foarte diferită de cea în care trăim.

Puternicul om de afaceri Grigore Bucșan pregătește o mare lovitură financiară în domeniul cerealelor. Pentru a-și atinge scopul corupe miniștrii, mituiește ziariști, mânuiește destine. Întâmplător însă își intersectează traiectoria socială cu modestul, cinstitul și visătorul profesor de istorie Alexandru Andronic, fascinat nu de bani, nu de putere ci de… Alexandru Macedon. Ce alt final decât o adevărată “lovitură de teatru” poate avea o asemenea întâlnire, când între cei doi intervine și o femeie frumoasă?

Mi-a plăcut că a fost surprinsă foarte bine schimbarea politicii editoriale în funcție de cum vor mai marii… scrie-l de bine, scrie-l de rău, scrie-l de bine, scrie-l de rău, nu vezi că mă enervează? :)

Mircea Albulescu, Claudiu Bleonț, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ilinca Goia. Oamenii ăștia chiar sunt talentați, vă garantez eu. Per total, Ultima oră este o piesă frumoasă, care merită văzută.

A fost jucată pentru prima dată în 1955, sub numele Afacerea Protar, cu Radu Beligan în rolul profesorului Andronic.

P.S. Nu uitați de telefoanele mobile :)

Străini în noapte

Pe 9 martie am fost la Opera Națională București pentru spectacolul de teatru Străini în noapte.

Recomandarea mi-a făcut-o fratele meu, care mi-a zis că trebuie neapărat să merg să o văd.
Și cum mă plimbam cu Andrei prin Unirii, am trecut pe lângă un centru de vânzări de bilete la diferite evenimente. Nu-i mai știu numele. vreaubilet.ro, s-ar putea. Mi-a sărit în ochi afișul pentru piesă și nu m-am gândit prea mult până să-mi cumpăr bilet.

Păi, să vă spun. Florin Piersic și Emilia Popescu, în regia lui Radu Beligan. E de-ajuns? :)

Începutul pare a fi destul de slab, chiar puțin plictisitor pe alocuri. Apoi intervin unele schimbări care ajung să te țină cu sufletul la gură. Ceea ce este cu adevărat impresionant la piesa asta reprezintă trecerile bruște de la o stare la alta și finalul total imprevizibil.
Dacă unele părți le-am intuit destul de ușor, la final chiar nu mă așteptam. Nu are rost să spun mai mult, pentru că aș strica tot farmecul.

În încheiere, vreau să rog toți cititorii acestui articol să își închidă naibii telefoanele mobile când merg la teatru!! (sau să facă tot ce le stă în putință să nu se audă sunând)

Shaworma de la Dristor

Pentru că tot stau pe-aproape și în fiecare zi folosesc stația de metrou Dristor, m-am gândit să încerc și eu celebra shawormerie. Știți voi, acolo unde au găsit 7 tipuri de spermă în sosul alb (sau câte or fi găsit).

Au un sistem bine pus la punct pentru trafic intens de fomiști și mulți angajați. Prezentarea e ok, pare curat, toate bune și frumoase.

Când am plătit, am spus că vreau o shaworma de aia la 16 lei. Și… când am văzut cât de mică e lipia, am rămas :O what dă fuck?! L-am întrebat pe gagiu: “asta-i shaworma mare?” El mi-a răspuns că este universală. Nu mică, nu mare.

Am înghițit în sec. Am mâncat, mi s-a părut obișnuit, nimic ieșit din comun (poate nu mai folosesc elementul magic din sosul alb, care-i dădea savoarea).

Concluzia: mult prea mică și prea scumpă. Pot să o cataloghez drept shawormerie de fițe :))

“Fată, ai mâncat shaworma de la Dristor? Hai fată, că acolo mănâncă toți șmecherii..” bla bla

E prima și ultima dată.

Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți

Copii dispăruțiParcul A.I. Cuza, duminică, 25 mai 2008-Focus marchează Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți și un an de activitate. Evenimentul este realizat cu sprijinul Reprezentanței Unicef în România.
Oricine poate participă, între orele 11:00-17:00.
Un labirint, simbol al sentimentului pe care îl au copii atunci când se rătăcesc și nu mai găsesc drumul înapoi spre casă, susținut de o poveste despre acești copii; spectacole de teatru de păpuși “Hansel și Gretel” și “Naiul fermecat”, ambele povești fiind legate de ideea de copii care se rătăcesc; pantomimă, concurs de grafitti și desene pe asfalt sunt doar câteva dintre activitățile pregătite pentru participanți.

Scopul acestui eveniment este acela de a trage un semnal de alarmă și de asemenea, de a direcționa atenția publicului asupra importanței problematicii copiilor dispăruți, rapititi sau exploatati sexual. Tuturor ar trebui să ne pese că numărul copiilor dispăruți este în creștere, că există răpitori sau pedofili mai mulți decât ș-ar putea crede, că odată cu apariția internetului pornografia cu minori a luat amploare și afectează întreagă lume.

“Dispariția și exploatarea sexuală a copiilor este o realitate cruntă, care a depășit de mult frontierele unei singure țări. Vorbim despre un fenomen care din păcate ia amploare deși cu greu ș-ar putea imagina un fapt mai dureros decât acela al copiilor dispăruți sau abuzați sexual”, spune Mihaela Geoană – Președinte Focus.

Despre Ziua internațională a copiilor dispăruți
Acestă zi a început să fie celebrată în Canada, din 1986, la inițiativa Organizației “Copiii dispăruți” și la nivel internațional, tot din 1986, la inițiativa Crucii Roșii Internaționale, pe fondul înmulțirii alarmante a cazurilor de dispariții în rândul copiilor.

În toată lumea, la 25 mai, sunt organizate meșe rotunde pe temă copiilor dați dispăruți, sunt răspândite mesaje de solidaritate cu familiile acestora, prin mass media sau pe străzile marilor orașe, sunt înălțate baloane colorate că semn al speranței.
Din 1995, simbolul acestei zile este floarea de “nu-mă-uita”.

Bucureștiul meu e verde; al vostru cum e?

Nu știu de ce se vorbește atât de mult despre București ca fiind orașul de beton… am auzit asta atât de mult, că mi-a ieșit pe ochi.

Eu mă uit pe geam și văd verde peste tot.

Vest:

Vouă chiar vi se pare un oraș de beton?

Câți știu că Bucureștiul are cel mai mare parc din interiorul unui oraș din Europa (Herăstrău – 110 ha). Câți merg în Herăstrău? Stăm și ne plângem că n-avem verdeață, dar ne este lene să ne mișcăm fundurile până în parc…

Est:

Eu aș zice:

  • să se facă curățenie dumnezeiește;
  • să găsim un coș de gunoi măcar din doi în doi stâlpi;
  • să se facă bandă specială pentru transportul în comun și taxi pe toate arterele principale;
  • să se introducă o taxă consistentă de tranzitare a centrului. Chestia asta ar fi bestială, având în vedere că mai toată lumea care merge cu mașina la serviciu trece prin acea zonă. Cred că această măsură ar descongestiona traficul într-o foarte mare proporție.

Nord:

Așa ar trebui să arate Bucureștiul meu verde: curat și aerisit!

În pădure la Băneasa…

-= partea 1 =-

Pe vremea când dance-ul se contopea cu primele manele, era o piesă care suna cam așa:

În pădure la Băneasa /bis
Mi-au furat hoții nevasta, noaptea pe la 3…
Las’ s-o fure /bis
Păi ce că’ta proasta-n pădure, noaptea pe la 3…

Bun… piesa asta era un fel de manelo-populară-dance, foarte drăguță. Mi-am adus aminte de ea, astăzi, în timp ce mergeam prin acea pădure și simțeam nevoia s-o împărtășesc… :)) (cine o vrea, să-mi zică și i-o trimit :)) )

-= partea 2 =-

Una scurtă, în timp ce mâncam (precizez că am fost 3 băieți :P )

Vali: Băi, ce frumos e; cântă muzica (de la telefonul agățat pe o creangă), păsărelele ciripesc…
Eu: Avem femei…
Vali: Da, da, în suflet!

=))

-= partea 3 =-

Semnul ăla ce vrea să însemne? Atenție, avioane? :)) Hmm… poate se referă la MIG-uri =))