Tag Archive for 'filme'

Eu când vreau să fluier, mai bine tac din gură

Astăzi am pierdut vreo 70 de minute din viața mea cu filmul ăsta. Deși are 90, am sărit peste vreo 20 în care toată lumea tăcea îndelung.

Serios acum, e plictisitor tare. Și putea avea dialoguri faine, că era rost. În schimb, s-a preferat tăcerea. Și nici măcar amuzant n-a fost, excepție făcând momentele în care deținutul îi spunea fetei pe care o ținea sechestrată:
– Vrei să ieși la o cafea cu mine?
– Da.
– Auzi, da’ tu ai prieten?
– Da.
– Și ce, că doar numai bem o cafea…

… și în care râdeam, cumva, de penibilul situației.

Deci dacă tot a fost pană de idei, mergea mult mai bine un scurt metraj, care cred că era de mai mare efect.

Pe scurt, în film se întâmplă următoarele:
– el mai are 2 săptămâni până să fie eliberat
– vine mă-sa acasă și vrea să-l ia pe frate-su cu ea în Italia
– el se opune acestei decizii
– vrea permisie, nu i se acordă
– atacă un gardian, sechestrează o fată, cere să vină mă-sa să-i jure că nu-l ia pe frate-su
– cere o mașină, evadează din închisoare și merge cu fata la o cafea
– în timp ce erau la cafea, îi spune fetei că are buze frumoase și “îi fură” un sărut
– se întoarce pe jos la închisoare, moment în care vin două dube cu mascați și îl ridică

Eu am tras concluzia că el e un prost, pentru că nu merită să mai stai încă vreo 5-7 ani la mititica doar să nu-l ia mă-ta pe frate-tu. Că, de ceva, mergi și-l recuperezi de îndată ce ieși, pentru că dacă ăla rămâne, tu nu-l ajuți cu nimic din închisoare.
Ah, și încă ceva dubios: tipul avea 18 ani și stătea deja de 4 ani la închisoare. Și nu-nțeleg cum, pentru că minorii sunt duși în centre de reeducare.

Acum, pentru cine nu l-a văzut, poate să facă fiecare cum vrea :) Eu zic că nu prea merită. Singura chestie care mi-a plăcut a fost jocul actorilor și replicile naturale, că eram sătul de limbajul de lemn din majoritatea filmelor românești.

Slumdog Millionaire (2008)

imdb

L-am văzut aseară… și este puțin cam tare filmul ăsta :)

Povestea unui homeless din Mumbay, care ajunge la varianta indiană a “Do you want to be a millionaire?”. E cam prostuc, neumblat pe la școală, dar știe răspunsurile pentru 9 întrebări din întâmplări din viața lui. La ultima întrebare se termină emisiunea, urmând a fi reluată în seara următoare. Când iese din studio, poliția îl arestează, suspectându-l că trișează.

Și așa începe să povestească cum știa fiecare răspuns.

Acum, între noi fie vorba, printre ultimele întrebări au fost și vreo două jenante, gen “Cine-i pe bancnota de 100$” sau “Athos și Porthos erau doi muschetari. Cine era al treilea” (asta fiind chiar ultima întrebare). Eu cred că era Gogu. La ambele, zic :))

Și trebuie să mai adaug că aseară m-am îndrăgostit. Indiencele frumoase sunt… extraordinare!! De asta am scris și articolul anterior :P
Senzația trăită este oarecum faină, dar în același timp e și nașpa, pentru că îți dai seama că niciodată nu ai s-ajungi s-o cunoști. Cel puțin nu fără câteva milioane de para, măcar :)) Și să nu spuneți că vorbesc prostii, asta e fata, Freida Pinto:

d’enfants

Am văzut în seara asta un film, Little Manhattan, foarte drăguț. Este vorba despre o poveste de “dragoste” între un băiat de 10 ani și trei sferturi și o fată de 11 ani, mai înaltă cu jumătate de cap decât el. Merită o oră din viață :)

Am putut observa etapele de început ale unei relații și toate acele sentimente și trăiri aferente. Cum ajunge să se gândească numai la ea, cum fac tot felul de activități împreună, cum și-ar dori să o sărute dar nu are curajul, cum își ia inima în dinți și o strânge de mână, cum își ia inima în dinți și o sărută, pe fugă, și ea pleacă, primele semne de gelozie, prima ceartă…

Și mi-am dat seama că toate astea nu se schimbă. Sau se schimbă foarte puțin. Aceleași emoții și dovezi de lașitate când e să o ții de mână, să o săruți, pentru prima dată…

Creștem, ne maturizăm, dar tot niște copii rămânem.

Mi-a plăcut mult o replică atunci când băiatul, rănit, îl întreabă pe taică-su: “De ce toată dragostea trebuie să se termine?“. Și au mai fost și altele…

Chiar așa, de ce trebuie să se termine? Trebuie?

Mineriada 1990 – adevărul?

Atenție, articol lung (conține mai multe melodii și filme). Dedică o oră din viața ta pentru a fi informat! Nu cred că este foarte greu, în măsura în care te interesează ce s-a întâmplat pentru a ajunge la un stadiul de mini-democrație… Ah, și gândește-te că pentru ora pe care tu o vei dedica materialelor prezentate mai jos, eu mi-am dedicat 5 ore, o noapte nedormită…

Motto: “Să luptăm, cu mijlocele ce ne stau la îndemână, împotriva uitării, e o datorie pe care ne-o asumăm…”

Acum 17 ani, ziua de 13 iunie avea să marcheze începutul unui ampu protest al mulțimii, denumit mai apoi mineriadă
[…] Intrucat revolutia fusese confiscata printr-o camuflata lovitura de stat care avusese loc in dupa-amiaza si seara de 22 decembrie 1989, Proclamatia de la Timisoara urmarea o intoarcere la originile revolutiei si mai ales la sensul ei profund anticomunist. Denigrata de puternicii zilei (Frontul Salvarii Nationale si echipa condusa de Ion Iliescu) si rastalmacita in fel si chip (printre alte acuze absurde era aceea ca documentul solicita… autonomia Banatului), Proclamatia deranja prin toate cele 13 puncte ale sale, dar mai ales prin punctul 8 […]

Punctul 8, de la Timișoara

Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor în viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framânta astazi societatea româneasca. Pâna la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca în legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele României trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii în ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pâna la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost însa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al României ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot în acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar întaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.

Proclamația de la Timișoara (în întregime)

Continue reading ‘Mineriada 1990 – adevărul?’

Sindrofia blogărilor (2)

Aseară, blogării s-au petrecut. Am întâlnit persoane pe care așteptam să le cunosc de ceva timp, persoane foarte plăcute… Nu analizez prea mult ce a fost acolo, doar pun câteva poze :)

lovingvama cu Alexandra Ivan

Eu cu Alexandra Ivan

Continue reading ‘Sindrofia blogărilor (2)’

Filme de la “Street delivery”

La acest eveniment, cel mai mult mi-a plăcut spiritul de copil, care iese la iveală din noi, la astfel de evenimente. Putem să uităm de griji, jucându-ne, la fel cum o făceam când eram copii…

Apăsați pe “Citește articolul în întregime” pentru a vedea filmulețele!

Continue reading ‘Filme de la “Street delivery”’

Festivalul de la Cannes

După cum probabil știți, filmul românesc “4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, regizat de Cristi Mungiu, a câștigat Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, la fel și primul și ultimul lung metraj al regretatului regizor român – Cristian Nemescu, “California Dreamin’ (Nesfârșit)”, care a câștigat la secțiunea “Un Certain Regard”.

4 luni, 3 săptămâni și 2 zile

California Dreamin’ (Nesfârșit)

Super filmele, abia aștept să le văd. Mai ales California Dreamin’, pare foarte interesant.