Tag Archive for 'foto'

Cățeii mei adoptivi

De aproape trei luni de când locuiesc în București, am doi căței adoptivi.

Să vi-i prezint!

Fetița

FetițaNumele sugestiv ne dezvăluie instant că este reprezentanta sexului frumos.

Este foarte bătrână și din cauza asta are ceva probleme psihice: o incomodează partea dorsală a corpului, prea des.
Totul începe cu un scărpinat prelung (deși nu are purici), apoi cu un mârâit scurt îndreptat spre zona de care aminteam. Se oprește, mai face câțiva pași, iar mârâie, din ce în ce mai tare. Până ajunge să latre la fundul ei mai rău decât la un infractor. Latră cu ură, cumva.
Face asta în fiecare zi, și mai rău, în fiecare noapte sau dimineață, înainte să mă trezesc eu. Deci nu-i rost de dormit cu geamul deschis, sub nicio formă :)

În rest, este un cățel normal. Manifestă afecțiune și așteaptă, la rându-i. Însă o face foarte discret.
Asta până când îi dai nas (la fel ca lui Ivan, care se suie pe divan), că apoi nu mai scapi de ea. Așteaptă mângâiată și îți sare în brațe, dacă stai pe un scaun.

Tigruțu

TigruțuEl este mezinul și are vreo 3 ani, după calculele mele. Deși, după comportamentul afișat, n-ai crede :))

Hipersocial și hiperactiv, cred că astea sunt cuvintele care îl descriu cel mai bine. Primul lucru pe care îl făcea când intra o persoană în curte era să sară, și imaginați-vă ce drăguț era când ploua. Ah, iar în unele cazuri, când sărea, manifesta tendințe sexuale incontrolabile, indiferent de sexul persoanei.
Vrea tot timpul să fie băgat în seamă, este foarte gelos când îi acord atenție Fetiței, chiar și în situația în care folosesc câte o mână pentru fiecare. El le vrea pe ambele.
Dacă îl ignori vine și te miroase, te linge, te mușcă încet de mână, face orice să atragă atenția.

Are un look deosebit, sprânceana de la ochiul stâng (probabil o anomalie genetică) îi conferă unicitate. L-aș recunoaște cu ușurintă printre alți 1.000 de câini.

Aplicând diverse tratamente de recompensare, dar și coercitive, am reușit să-l fac să nu mai sară. Cel puțin nu pe mine… când e vorba de alți oameni, încă mai am unele probleme. Dar progresăm :)
De asemenea, am reușit să-l învăț comanda “fii cuminte”. “Nu-i voie”, în schimb, pare să nu priceapă prea bine și n-am idee de ce.
Și, deloc neimportant, i-am creat o barieră virtuală în pragul ușii. Cred că nu mai intră în casă, nici să-l chemi! :))

Problema

Trebuie să plec din această locuință temporară, pe 26 iunie, pentru că urmează să fie închiriată unei familii.
Și, oarecum, mi se rupe că mă mut. Am început să mă obișnuiesc cu mutările, deși nu-mi plac deloc.

Dar, în același timp, mi se rupe inima că plec și mă despart de cățeii mei adoptivi, după timpul ăsta petrecut alături de ei. E incredibil cât de tare te poți atașa de niște animale…
Cine va veni aici va iubi câinii? O să-i mângâie, să simtă și ei că trăiesc alături de oameni, nu în sălbăticie?
O să asculte cățeii de noii stăpâni?

Oare îi voi mai revedea vreodată? :(

Continue reading ‘Cățeii mei adoptivi’

A murit Cristian Pațurcă, autorul Imnului golanilor

Cristian Pațurcă

Cristian Pațurcă, foto: Click.ro

Astăzi, 18 ianuarie 2011, a murit revoluționarul Cristian Pațurcă, în vârstă de 46 de ani. Suferea de TBC de ceva vreme, avea plămânii terminați de țigările la care n-a renunțat nici măcar în spital :) Și ficatul era praf, de la viața boemă pe care a dus-o. Dar măcar a lăsat ceva în urma lui.
Eu am avut plăcerea să-l văd în Piața Universității, în iunie 2007, la comemorarea Mineriadei din 1990.

Mineriada 1990 și Plec la piață sunt două articole în care găsiți piese de-ale sale.

Pentru accesibilitate, pun și în acest articol două melodii:

Cristian Pațurcă – Jos comunismul

Cristian Pațurcă – Imnul golanilor

Și așa mai “off the record”, ce lume de rahat. A murit Cristian Pațurcă, iar Ion Iliescu este în continuare bine-mersi. Nu că aș dori răul cuiva, dar cred că fiecare trebuie să plătească pentru faptele sale.

Concert Cristian Pațurcă în Piața Universității

Concert Cristian Pațurcă (stânga foto) în Piața Universității