Publicat .
|
870 accesări
Sau ce cred că am învătaţ.
Da mă, tot despre gagici e vorba. Că mă gândeam de mai multă vreme la subiectul ăsta. Am să scriu câteva chestii, cu liniuţă (sau cerculeţ):
- Nu vorbi prea mult cu ele, mergi pe principiile “mai răruţ, că-i mai drăguţ” şi “vorba lungă, sărăcia omului”.
- Insist: nu pierde vremea inutil pe pupici virtuali, webcam-uri şi alte prostii.
- Invit-o în oraş. Tu alegi locul, nu ea. O ceainărie, o cafenea… sunt multe localuri drăguţe în care pot fi impresionate.
- Instist: neapărat să vă întâlniţi faţă în faţă. Faceţi un bine omenirii, să nu ajungem peste 50 de ani să facem cybersex
- Fă-o să înţeleagă că îţi place de ea şi nu o vrei doar ca amică (nu că barbaţii ar tinde spre aşa ceva, dar ele ţi-o dau grav cu amiciţia)
- Spune-i că e frumoasă, când ştii că pentru tine s-a pregătit
- Ce am spus mai sus despre vorbit e valabil pe net. La întâlnire trebuie să vorbeşti, altfel rişti să pari anti-social, fraier (sau ce mai pot crede ele).
- Nu acapara discuţia. Fă în aşa fel încât să fie echilibrată. Nimeni nu vrea să plictisească cealaltă persoană, aşa-i?
- Alege subiecte neutre, care să nu ducă la situaţii contradictorii. Gen fotografie, excursii pe munte… poţi să o întrebi ce-i place…
- Fără politică, sport şi alte treburi delicate.
Atât, că nu mai am idei. Astea mi-au trecut prin cap mai devreme.
Desigur, la mine nu se prea aplică, dar în general sunt ok.
Pentru că eu pot să-i spun din prima că-mi place de ea, ea să-mi zică că are prieten… dar apoi să mă invite în oraş şi când vreau să avansez să-mi bage iar detaliul cu prietenul.
Pentru că eu pot să-i spun din prima că-mi place de ea, ea să nu aibă prieten… eu să o invit în oraş, să mă invite şi ea pe mine şi apoi să nu se întâmple nimic.
Pentru că eu pot atât de multe care nu se leagă…
Ah, din motive pe care nu le explic acum, am căutat pe Google ceva de genul “27 year old virgin” şi am găsit chiar la primul link o groază de povestiri cu persoane de 27+ ani, virgine, şi care îşi dădeau cu părerea despre problema lor (în cazul fericit în care o considerau problemă).
Viaţa-i scurtă, băăă. Nici nu ştii cum îţi cade în cap albastrul cerului (ca să citez Pasărea Colibri)
Şi vă promit eu că aşa e, că parcă nu trece o săptămână şi vine iar 1 să plătesc chiria 
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Publicat .
|
653 accesări
Asta scriam pe 15.08.2008. Mare filosof ce eram 
În caz că vă întrebaţi, e din singura filă de jurnal pe care am scris-o. Blogging-ul este mai atractiv, pare-se De aseară, acel jurnal a devenit caiet de cântece, care va fi purtat prin câte locuri mai mult sau mai puţin închipuite.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Publicat .
|
813 accesări
imdb
L-am văzut aseară… şi este puţin cam tare filmul ăsta
Povestea unui homeless din Mumbay, care ajunge la varianta indiană a “Do you want to be a millionaire?”. E cam prostuc, neumblat pe la şcoală, dar ştie răspunsurile pentru 9 întrebări din întâmplări din viaţa lui. La ultima întrebare se termină emisiunea, urmând a fi reluată în seara următoare. Când iese din studio, poliţia îl arestează, suspectându-l că trişează.
Şi aşa începe să povestească cum ştia fiecare răspuns.
Acum, între noi fie vorba, printre ultimele întrebări au fost şi vreo două jenante, gen “Cine-i pe bancnota de 100$” sau “Athos şi Porthos erau doi muschetari. Cine era al treilea” (asta fiind chiar ultima întrebare). Eu cred că era Gogu. La ambele, zic
Şi trebuie să mai adaug că aseară m-am îndrăgostit. Indiencele frumoase sunt… extraordinare!! De asta am scris şi articolul anterior 
Senzaţia trăită este oarecum faină, dar în acelaşi timp e şi naşpa, pentru că îţi dai seama că niciodată nu ai s-ajungi s-o cunoşti. Cel puţin nu fără câteva milioane de para, măcar Şi să nu spuneţi că vorbesc prostii, asta e fata, Freida Pinto:
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Publicat .
|
1,016 accesări
E simplu.
Pentru că totul se rezumă la o senzaţie resimţită pe undeva în mijlocul pieptului. Este, probabil, singura dovadă autentică ce ne-ar putea îndemna să credem că există ceva mai presus de existenţa noastră fizică. Sufletul…
Da, care ne inundă pieptul şi ajunge până în gât când simţim dragostea, emoţiile puternice. Dragostea e tot o emoţie. Una puternică.
Şi o simţi de prima dată. Nu există “Nu pot să-i spun te iubesc aşa repede”. Pentru că dacă atunci când o săruţi prima dată e la fel ca atunci când exersai sărutul francez pe mână, e clar că nu e nimic. Pentru că dacă atunci când faceţi dragoste prima dată e doar senzaţia că ai intrat la cald, e clar că nu e nimic. Pentru că dacă atunci când te uiţi în ochii ei e la fel ca atunci când te uitai în ochii curvei de la salonul de masaj erotic, e clar că nu e nimic.
Pentru că iubirea nu trebuie să fie un instrument de marketing. Pentru că nu-ţi trebuie o zi să-i spui te iubesc. Pentru că dacă o simţi, nu ţi-ar ajunge o viaţă să-i arăţi.
- Ce faci?
- Uite, te iubesc. Tu?
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Vreau să văd o poveste de iubire gen “din cărţi”, în care ea, fată de oraş, cu fitze şi toate cele adiacente, să se îndrăgostească de el, băiat simplu, fără haine glamorous şi ochelari şi alte prostii.
Ea, care o ardea numai prin Kristal şi Bamboo, cu d-ăia în BeaMW-uri şi Merţane, să meargă la el la ţară cu Dacia şi să nu o deranjeze buda din curte, doar pentru că-l iubeşte.
Nu ştiu de ce, dar îmi place ideea asta la nebunie: ea, extrem de frumoasă, uită de lumea ei şi coboară într-a lui.
Da, ştiu, o să-mi spuneţi că au mai fost poveşti de iubire între prinţese şi oameni de rând. Dar nu, eu vreau acuma, când gagicile pitzipoancele nu pot fără solar şi unghii false şi dulce şi cabana, bucci sau geo armani.
Mi-ar plăcea un film românesc pe tema asta. 
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Publicat .
|
879 accesări
A fost o noapte lungă, cu ore în şir de privit în tavan, cu timp care trece greu, cu gânduri alergându-mi prin minte ca nebunele… Ele nu ştiu oare că eu sunt om şi oamenii pot suferi din cauza lor?
Am visat cu ochii deschişi pentru că nu puteam să dorm, tot din cauza gândurilor. Am visat la plimbări nocturne împreună cu o EA, pe străduţe cochete din cine ştie ce oraş cu aer boem; eram foarte obosiţi, dar foarte fericiţi că eram noi doi… (poate şi vântul, uneori). Am văzut soarele răsărind printre forme de case şi blocuri.
Mi-au trecut prin faţă multe fete care au desenat sau încă desenează chestii pe sufletul meu. Mai fă-mi o inimă, te rog.
“Am avut atâtea ocazii să o sărut şi totuşi n-am făcut-o niciodată. Ce fraier!”
“Nu am avut niciodată curajul să-i spun cât e de frumoasă (poate că ştie deja, sigur i-au spus alţii de multe ori) şi cât de mult îmi place de ea. Ce laş!”
M-am gândit la trecerile de la iubire copilărească la iubire adolescentină, apoi la iubire de oameni mari.
Sigur îţi aminteşti de fata de care îţi plăcea la grădiniţă, căreia îi zâmbeai ştrengăreşte, şi cum abia aşteptai să vină ziua ei să o poţi pupa că ţi-a dat bomboană. Da, şi ce emoţii aveai…
Sigur îţi aminteşti de fata de care îţi plăcea în clasa a doua, pe care ai prins-o timid de mână când ieşeaţi pe poarta şcolii şi pe care ai sărutat-o după mai multe astfel de plimbări. Da, şi ce emoţii aveai…
Sigur îţi aminteşti de fata de care îţi plăcea în clasa a şaptea, cu care te-ai sărutat pentru prima dată french-style. Da, şi ce emoţii aveai…
Sigur îţi aminteşti de fata de care îţi plăcea în clasa a zecea, cu care ieşeai seara la plimbare, cu care ai făcut pentru prima dată sex, când eraţi la un show la o cabană. Da, şi ce emoţii aveai…
Şi va veni vremea când sigur ai să îţi aminteşti de fata de care îţi plăcea la facultate, cu care te-ai mutat împreună şi căreia i-ai spus “DA” în faţa ofiţerului stării civile. Da, şi ce emoţii ai să ai…
Unde or să mai încapă atâtea emoţii? Sau atâta iubire? Mai desenează-mi o inimă, te rog.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Publicat .
|
1,594 accesări
1 an. Atât a trecut de când nu te-am mai văzut. Mă mai uit, totuşi, din când în când la o poză de-a ta, să-mi mai satisfac pofta de chipul tău atât de drag. Nici n-am mai vorbit de câteva luni, nu ştiu unde eşti, ce mai faci…
Nu ştiu dacă ce simt e dragoste sau obsesie, nici nu ştiu dacă simt… În caz că simt, ştiu că sper să se transforme în indiferenţă, pentru că mi-ar fi mult mai uşor.
Mă enervează foarte tare gândul “ce-ar fi fost dacă…”, care se mai zbate încă prin unele colţuri. Într-un fel, e inevitabil. Aici vine partea distractivă: evitarea inevitabilului
Mi-e dor de noi doi, cei mai frumoşi…
Închei subit, pentru că nu vreau să-ţi mai răpesc din timpul preţios. Nu ştiu dacă ai observat picăturile de suflet ce mi s-au scurs printre aceste rânduri…
Te sărut, cu gustul amar lăsat de ultima ţigară
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Ultimele comentarii