Dacă ţineţi minte, scriam acum câteva luni despre piesa de teatru “Străini în noapte“.
Deşi pe 16 iunie trebuia să fie ultima reprezentaţie, la cererea publicului se va mai juca de două ori: pe 22, respectiv 23 iunie.
Biletele au fost puse în vânzare astăzi la ora 12, pe vreaubilet.ro.
Săriţi repede pe ele, că e păcat să pierdeţi aşa ceva. Şi luaţi-vă locuri bune, nu o să vă pară rău dacă daţi 50 de lei pe un bilet.
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Teatrul Naţional Bucureşti, sala mare. Şi pe cât de mare, pe atât de plină 
Am fost împreună cu câţiva colegi de grupă de la facultate, la recomandarea domnului Val Vâlcu. Asta pentru că e singura piesă care se joacă şi are legătură cu jurnalismul pe care noi îl studiem cu mândrie. Ultima oră
“Un profesor aflat într-o căutare romantică, pe urmele lui Alexandru Macedon, nimereşte în jungla presei româneşti interbelice. Prin ciocnirea dintre două lumi diametral opuse, Mihail Sebastian reuşeşte să construiască o satiră plină de vervă. O cuceritoare poveste de dragoste, în mijlocul unei lumi fără scrupule, nu foarte diferită de cea în care trăim.
Puternicul om de afaceri Grigore Bucşan pregăteşte o mare lovitură financiară în domeniul cerealelor. Pentru a-şi atinge scopul corupe miniştrii, mituieşte ziarişti, mânuieşte destine. Întâmplător însă îşi intersectează traiectoria socială cu modestul, cinstitul şi visătorul profesor de istorie Alexandru Andronic, fascinat nu de bani, nu de putere ci de… Alexandru Macedon. Ce alt final decât o adevărată “lovitură de teatru” poate avea o asemenea întâlnire, când între cei doi intervine şi o femeie frumoasă?”
Mi-a plăcut că a fost surprinsă foarte bine schimbarea politicii editoriale în funcţie de cum vor mai marii… scrie-l de bine, scrie-l de rău, scrie-l de bine, scrie-l de rău, nu vezi că mă enervează?
Mircea Albulescu, Claudiu Bleonţ, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ilinca Goia. Oamenii ăştia chiar sunt talentaţi, vă garantez eu. Per total, Ultima oră este o piesă frumoasă, care merită văzută.
A fost jucată pentru prima dată în 1955, sub numele Afacerea Protar, cu Radu Beligan în rolul profesorului Andronic.
P.S. Nu uitaţi de telefoanele mobile
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Pe 9 martie am fost la Opera Naţională Bucureşti pentru spectacolul de teatru Străini în noapte.
Recomandarea mi-a făcut-o fratele meu, care mi-a zis că trebuie neapărat să merg să o văd.
Şi cum mă plimbam cu Andrei prin Unirii, am trecut pe lângă un centru de vânzări de bilete la diferite evenimente. Nu-i mai ştiu numele. vreaubilet.ro, s-ar putea. Mi-a sărit în ochi afişul pentru piesă şi nu m-am gândit prea mult până să-mi cumpăr bilet.
Păi, să vă spun. Florin Piersic şi Emilia Popescu, în regia lui Radu Beligan. E de-ajuns?
Începutul pare a fi destul de slab, chiar puţin plictisitor pe alocuri. Apoi intervin unele schimbări care ajung să te ţină cu sufletul la gură. Ceea ce este cu adevărat impresionant la piesa asta reprezintă trecerile bruşte de la o stare la alta şi finalul total imprevizibil.
Dacă unele părţi le-am intuit destul de uşor, la final chiar nu mă aşteptam. Nu are rost să spun mai mult, pentru că aş strica tot farmecul.
În încheiere, vreau să rog toţi cititorii acestui articol să îşi închidă naibii telefoanele mobile când merg la teatru!! (sau să facă tot ce le stă în putinţă să nu se audă sunând)
Abonează-te, cine ştie când îmi vine o idee genială şi o ratezi... :)
Apasă repejor aici ca să vezi lovingvama cum trebuie. Apasă aici să intri în rând cu lumea bună, folosind Firefox. X
Ultimele comentarii